Să nu ne uităm originile… (1)

Să ne cunoaştem rădăcinile

Se spune că un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii!

Nicolae Bălcescu era de părere că „Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul ajută să ştim cine suntem, de unde venim. Ne dezvăluie trecutul, ne arată parcursul înaintaşilor noştri, greşelile lor, trecutul cu bune şi rele.”

Eu am fost una dintre persoanele norocoase care am avut alături de mine mulţi ani pe bunica şi străbunica mea din partea mamei. N-am avut norocul însă să-i cunosc pe bunicul şi străbunicul meu… Ei s-au jertfit pentru neam şi ţară. Îmi pare rău că nu am profitat mai mult de timpul petrecut alături de familie… aş fi putut afla mult mai multe despre străbuni, despre poveştile lor. Acum au rămas prea puţini cei care îmi pot spune poveşti despre familia mea. Recent s-a stins şi ultimul dintre vechii Măciuceni. Aşa că am început să caut prin arhive…

              

Măciuca şi Măciucenii

Măciuca este una dintre comunele renumite din judeţul Vâlcea, mai ales datorită culelor boierilor Măciuceni, care există şi astăzi.

Denumirea comunei Măciuca vine de la preocupările locuitorilor din zonă, care erau pe vremuri mari artizani în confecţionarea măciucilor, unelte de luptă sau de vânătoare. Prima referire documentară despre existenţa localităţii Măciuca apare într-un Hrisov semnat de Domnitorul Ţării Româneşti Vlad Înnecatul la 10 Iulie 1531 în Bucureşti. Prima apariţie ca unitate administrativă de comună apare la 1821, la consemnarea catanelor domneşti ale scaunului Băniei. O familie cu rădăcini adânci în istoria comunei este cea a… Măciucenilor.

Culele Măciucenilor

La 2 km de centrul localităţii se găsesc două cule care au peste 150 de ani: reşedinţele boierilor Măciuceni. Ele sunt incluse pe Lista Monumentelor Istorice din România, cu codul VL-II-a-B-09808. În prezent nu sunt în circuitul public, dar administraţia locală doreşte să le introducă în circuitul turistic. Ele pot reprezenta un loc de vizitare pentru cei care vor să vadă îndeaproape arhiectura nobiliară a Ţării Româneşti din secolul al XIX-lea: cule cu scară interioară, cu beciuri boltite, cu camere înalte, cu terase brâncoveneşti

În cursul veacului al XIX-lea, încep să își construiască locuințe fortificate, tip culă, și țăranii mai instăriți, mici proprietari proaspăt înavuțiți prin activități de producție sau comerț sau prin slujbele dobândite. Case de acest tip s-au păstrat în văile izolate dintre dealurile Vâlcei, locuite de moșneni, iar la Măciuceni, pe fostele moșii ale boierilor Măciuceanu.

Două dintre culele boierilor, cele care se păstrează în cea mai bună stare, sunt situate una lângă alta. Una nu se mai află în proprietatea Măciucenilor. Cea de-a doua, este locuită în continuare de urmaşii boierilor Măciuceni. Casele tip culă ale moșnenilor din Măciuceni sunt locuințe masive, cu plan compact, cu două nivele. Parterul, ocupat inițial de beci, are puține deschideri. În trecut locuirea se desfășura doar la etaj, care este accesibil printr-o scară interioară. La etaj apare și foișorul.

Este adevărat că în timp, culele au suferit mici modificări. În măsura în care a fost posibil, ele au fost adaptate nevoilor pentru locuit. Spre exemplu, cu mai mult de 80 de ani înainte, străbunicii mei au amenajat o încăpere de locuit la nivelul beciului. Era locul nostru preferat să stăm la gura sobei şi să ascultăm poveşti din trecut. Apoi unchiul a împărţit beciul în mai mai multe încăperi pentru diverse folosinţe, una fiind bucătărie de iarnă. Chiar şi intrarea a suferit mici modificări, aşa cum se poate observa din fotografiile de mai jos.

Pe Lista Monumentelor istorice din judeţul Vâlcea se mai găsesc şi alte ctitorii ale Măciucenilor… dar despre acestea vă povestesc altădată.