Mărire și decădere

De jur-împrejurul Craiovei există zeci de vechi conace boierești de o frumuseţe deosebită, care au fost lăsate pradă nepăsării și a hoţilor. Unele dintre acestea au fost donate administrațiilor locale, altele unor importante instituții ale statului. Este și cazul conacului Oteteleșanu din satul Negoiești, comuna Melinești, care se află în proprietatea Academiei Române.  Este doar una dintre donațiile Otetelișenilor către Academia Română.

Conacul Olga Oteteleșanu (c. Stoilov )

Familia Oteteleșanu

Familia Oteteleșanu are rădăcini adânci și o genealogie îndelungată încă din vremea lui Mihai Viteazul. Otetelişenii sunt o ramură desprinsă din neamul Buzeştilor. Vistieri, postelnici, conducători sau politicieni, boierii Otetelișeni sunt figuri importante nu numai în istoria Olteniei, ci și în cea națională.

Minți luminate, mari patrioți și iubitori de cultură națională, boierii Otetelișeni au influențat, aproape fără excepție, istoria acestor locuri, încă de la Radu Otetelişanu, mare postelnic în sfatul domnesc al lui Mihai Viteazul, și până la vestitul Iordache Otetelișanu, învățat, iubitor de artă și filantrop, ilustru îndrumător al lui Petrache Poenaru. 

Conacul Iancu și Elena Oteteleșanu de la Măgurele (1893)

Unul din marii filantropi ai României a fost Ioan (Iancu) Oteteleşanu. Prin testamentul său din 1876, Iancu Oteteleşanu lasă ”toată averea sa pentru ca să servească la facerea unui institut de fete românce cărora li se va da o creştere şi educaţie de bune nume de familie, fără pretenţie sau lux” (din Cartea de danie a Domnului Ioan Kalinderu către Academia Română – din 1893). După încetarea din viaţă a soţiei sale, Elena Oteteleşanu, la 4 decembrie 1888, a fost pus în posesiune Ioan Kalinderu, administratorul averii Oteteleşanu pentru a dona Academiei Române (1893) toată averea familiei Oteteleşanu, inclusiv moşia Măgurele cu castelul, parcul, dependinţele etc. După ani de nepăsare, conacul aflat în incinta Institutului de Fizică a fost renovat.

“Totul e ca și cum lumea a încetat să existe.” – N. R. Maher

Boierii Oteteleşeni, înrudiţi cu mai toate familiile boiereşti din Oltenia, dețineau numeroase și întinse moșii în sudul țării. Olga Oteteleșanu, la căsătoria cu generalul Stoilov, a primit ca zestre moşia Negoieştiului, cu 200 ha de pădure şi conacul. Potrivit SOCER,  în anii 1924-1925 Olga Stoilov (gen.) deținea 1.500 de hectare pe moșia Negoiești. Descendenta Oteteleşenilor a avut un singur fiu, care a fost răpus de o boală necruţătoare înainte de vârsta majoratului. Atunci familia a decis să se retragă la Bucureşti și în 1945 a donat moşia cu toate acareturile Academiei Române. 

Conacul a devenit sediul CAP-ului, timp în care s-a păstrat oarecum în forma inițială. După 1989, a început distrugerea. Acum abia se mai ghicește frumusețea de odinioară. Turnul din care Otetelișenii își supravegheau moșia, mai rezistă încă, dar nu pentru mult timp. Mare parte din tocărie a dispărut demult, acoperișul se mai zărește pe ici pe colo… 

Vecinii au transformat conacul în depozit de lemne, iar acareturile în garaje pentru diverse mașini și utilaje agricole.

Nepăsarea înțelepților

Conform legilor retrocedării, Academia Română și-a revendicat proprietăţile primite prin donaţii, printre care și conacul și moșia Negoiești. Dar se pare că de la redobândirea proprietăţilor, nici un reprezentant al Academiei nu s-a deplasat la Negoieşti să vadă starea proprietăţii şi să identifice terenurile pe care în mod normal ar fi trebuit să le dea în arendă. Probabil nu are o valoare la fel de mare precum clădirile și terenurile din București sau Sinaia, pe care Academia le-a primit ca donații. 

Este rușinos că atâtor minţi luminate adunate sub umbrela Academia Română, nu le pasă de ani de zile de lucrurile pe care le-au primit degeaba şi pe care donatorii le-au adunat de-a lungul generaţiilor?!

Patrimoniul Academiei Române

În anul 1948 patrimoniul instituţiei era format din 55 de clădiri, dintre  care 43  se aflau numai în Bucureşti, iar  restul în ţară. Actualmente, Academia a recuperat şase imobile din Bucureşti, plus Muzeul de Artă Veche Apuseană Minovici, Casa Memorială „George Călinescu” şi Muzeul Oprescu. Conacul Berthelot din Ţara Haţegului a fost reabilitat şi transformat în centru de cercetare, printr-un proiect cu finanţare norvegiană, investiţia ridicându-se la 2 milioane euro, iar Vila Djuvara de la Sinaia se află într-un grad avansat de degradare.

În privinţa pământurilor deţinute, Academia avea în 1948 o avere comparabilă cu a unui mare latifundiar: 8.553 hectare de teren agricol, 21.460 hectare de pădure  şi 12.000 hectare de păşune alpină. Dintre ele, instituţia a recuperat 92,4% din terenurile agricole şi  12% din păduri.

Leave a Comment