În Lista monumentelor istorice a județului Mehedinți sunt înscrise trei cule: două în satul Cerneti, comuna Șimian – cula lui Tudor Vladimirescu și cula lui Nistor – și una în satul Lazu, comuna Malovăț – cula Lazu.

Părerile specialiștilor sunt împărțite în ceea ce privește încadrarea celor trei în categoria de cule, așa cum și definiția culei diferă de la autor la autor. Radu și Sarmiza Crețeanu le definesc ca fiind „locuințe întărite”, Al. Ștefulescu spune că sunt „locuințele boierilor gorjeni”, T. Antonescu le declară „turnuri de locuit”, în timp ce Ghika-Budești spune că sunt „case de țară întărite”.

În ceea ce privește forma culelor, cu mici diferențe, ele sunt sub formă de turn pe plan pătrat sau dreptunghiular, cu mai multe niveluri, cu metereze și uși ferecate. Cele mai vechi cule nu au nicio fereastră la parter.

Din multitudinea de cule construite în Oltenia, mai există în prezent în jur de 25, aflate în diverse stadii: unele au fost restaurate/renovate, altele sunt în stare de colaps, iar din altele au mai rămas câteva cărămizi.

Cula din Lazu

Din cula ridicată de boierii Gărdăreanu în 1850 în satul Lazu au rămas doar câteva ziduri. Doar localnicii mai știu de existența ei. Boierii au locuit foarte puțin timp în ea. Apoi, Sevastița Gărdăreanu a donat-o comunității pentru a fi folosită ca școală, ceea ce s-a întâmplat timp de aproape 100 de ani. Școala a purtat numele lui Pantele Colibășeanu, tatăl Sevastiței Gărdăreanu. Oamenii din sat spun că de 20 de ani clădirea n-a mai fost utilizată pentru că au rămas puțini copii, motiv pentru care a fost părăsită.

În „Marele Dicționar Geografic al României”, George Ioan Lahovari scria în 1901, că „satul Lazu are 95 case; o școală dăruită de Sevastița Gărdareanu”. Acum au rămas și mai puține familii în acest sat parcă rupt de lume.