În drumul spre exil al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ultima oprire pe teritoriul actualului teritoriu al României, a fost la Timișoara.

Legenda spune că între 7 şi 8 martie 1866, Cuza însoţit de soţia sa Elena şi copiii, precum şi de ajutantul Nicolae Pisoski, s-a cazat în hanul “La Trompetistul”. Cuza a venit cu caleaşca la Timişoara, de unde a luat trenul spre Viena și mai apoi la Paris. Marele cotidian de limbă germană Temeswarer Zeiting (care apărea în acele vremuri) avea o rubrică specială în care publica numele oaspeţilor care îşi făceau sejurul la hotelul “Der Trompeter”, cu menţionarea localităţii de unde vin şi a motivului vizitei.   În numărul din 7 martie 1866, ziarul consemna cazarea prinţului Alexandru Ioan Cuza, în drumul său de exil.

“Excelenţa sa Prinţul Alexandru Ioan Cuza, din Bucureşti, în trecere, F. Pissotzky, adjunct al prinţului Cuza, din Bucureşti”.

Din acest motiv, fostului han i se mai spune Casa Cuza. În perioada în care Cuza a fost găzduit acolo, era cel mai vechi și mai elegant hotel din Timișoara. O plăcuță așezată pe fațada clădirii amintește de acel moment istoric și în ziua de azi.

Casa “La Trompetist”

Fostul han „La Trompetistul” („Gornistul”, „Trompeta”, „Hungaria”), se află pe strada Pacha nr. 6. Pe planul din 1746 – 1747 apare doar zidul exterior de la colţul dintre Str. Pacha şi Eugeniu de Savoya. Clădirea a aparţinut în 1752 judelui urban Anton Seltman, odinioară fost trompetist militar în Armata Imperială. Simbolul Hanului, un trompetist aurit călare, poate fi văzut astăzi la Muzeul Banatului.

Hotelul era situat în apropierea sediului autorităţilor civile şi militare ale regiunii, iar in imediata sa apropiere existau numeroase prăvălii de tip vienez.  Tot aici a funcționat și stația poștalionului care făcea legătura cu Viena, Pesta și Szeged.

Hotelul avea instalații foarte moderne pe atunci, avea băi cu apă și condiții  de cazare excelente. Era cel mai bine cotat din oraș, fiind considerat un hotel de lux, motiv pentru care aici înnoptau reprezentanți din înalta societate şi oameni bogaţi, conţi, duci sau împăraţi. Era hotelul preferat de către moşierii bogaţi şi străinii cu pretenții. Acesta era cel mai vechi hotel din oraş, o clădire cu două etaje, 50 camere elegante, cu o vechime de peste 150 de ani. 

Prin 1780 o cameră cu pat costa 15 cruceri, iar un meniu copios era 10 cruceri. În anul 1807, se spune că în acest elegant hotel a locuit împăratul Francisc I. Mai apoi, chiar în mai multe rânduri, aici a poposit împăratul Franz Josef al Austriei.  Nu se știe dacă acestea sunt doar legende pentru că nu există dovezi, iar pe clădire nu este niciun anunţ despre vizita împăratului Francisc I din 1807 sau despre vizitele împăratului Austro-Ungariei, Franz Josef. 

Tot folclorul local consemnează faptul că tatăl poetului Nikolaus Lenau, oficial al guvernului habsburg la Timişoara, şi-ar fi pierdut o parte din averea personală în restaurantul hotelului, deoarece acesta era un împătimit al jocurilor de noroc. Hanul “La Trompetist” găzduia cele mai infocate partidele de cărţi ale înaltei societăţi timişorene a secolului al XIX-lea. 

Construită inițial în stil baroc, la sfârșitul secolului al XIX-lea, clădirea este reconstruită integral și supraetajată în stil eclectic istoricist neobaroc de noul său proprietar, Gyula Illits. Ferestrele sunt încadrate de pilaştri clasicişti, ionici la etajul I şi corintici la etajul II, şi încoronate de decoraţiuni neobaroce la partea superioară.

După terminarea construcției (care a primit autorizația în 13 martie 1894), hotelul a continuat să funcționeze sub noua sa denumire de Hotel Hungaria. În prezent, etajele sunt spații de locuit, iar la parter sunt spații comerciale. Proprietarii imobilului cunoscut printre timișoreni drept ”Casa Cuza” s-au mobilizat și au strâns aproape 50.000 euro pentru restaurarea fațadei. Soluția aleasă a fost una inovativă pentru România: s-a folosit un sistem de curățare moale, prin microsablare. Prin noua metodă au fost utilizate materiale mai puțin obișnuite în construcții: praf din coajă de nucă de cocos, bicarbonat de sodiu și nisip de cuarț.

Surse: Timisoara-info.ro, Opinia Timișoarei, adevarul.ro, Arhitectura istorică din Timișoara – Mihai Opriș și Mihai Botescu