Moșia Ruginoasa din județul Iași a fost în proprietatea familiei Sturza de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Vistiernicul Săndulache Sturza a construit acolo un palat în perioada 1813-1814. După 200 de ani, moșia de la Rugionasa a intrat în proprietatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (20 martie 1820 – 15 mai 1873).  În 1862, Cuza Vodă a cumpărat la licitație moșia de la Banca Moldovei, dorind să transforme palatul în reședință de vară. Pentru tranzacție, domnul a plătit în ianuarie 1862 prețul de 52.011 galbeni.

Prima grijă a domnitorului a fost să renoveze integral palatul. Deși domnitorul a petrecut puțin timp la palat, aici a locuit soția sa, Doamna Elena Cuza (1825-1909), care s-a ocupat de mobilarea și decorarea încăperilor, de grădină și de acareturi. Ea a angajat meșteri pentru repararea clădirii și grădinari germani pentru refacerea parcului din jurul castelului.

Palatul de la Ruginoasa a fost inaugurat oficial de către domnitorul Cuza, cu prilejul sărbătorilor de Paști din aprilie 1864, când acesta a sosit aici împreună cu Al. I. Cantacuzino (ministru), Nicolae Pisoski (deputat și pașoptist) și Baligot de Beyne (secretarul lui Cuza).

În septembrie 1864, după promulgarea Legii rurale din 14/26 august 1864, prin care au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol peste 400.000 de familii de țărani, iar aproape alți 60.000 de săteni au primit locuri de casă și de grădină, Cuza Vodă s-a dus din nou la Palatul de la Ruginoasa. El a fost așteptat de 6.000 țărani care au venit să-i mulțumească pentru reforma agricolă. 

Mormântul lui Cuza Vodă

Plecat în exil în anul 1866, după ce fusese obligat să abdice, domnitorul a continuat să se îngrijească de moșia de la Ruginoasa. În anul 1866, a arendat moșia cu 5.000 galbeni pe an, pentru a face rost de bani cu care să se întrețină în exil.

Din 1982, Palatul de la Ruginoasa a fost transformat în Muzeul Memorial „Al. I. Cuza”, cu o secție de istorie și una de etnografie.

După 7 ani de domnie și 7 ani de exil, Alexandru Ioan Cuza a murit la 15 mai 1873 în orașul Heidelberg (Germania), iar rămășițele sale pământești au fost aduse la Ruginoasa, potrivit ultimei sale dorințe, fiind înmormântate la 17/29 mai 1873 într-un cavou amenajat lângă biserică. 

Osemintele domnitorului au fost strămutate de mai multe ori. Îîn anul 1907, Elena Doamna a decis mutarea osemintelor în cripta amenajată în biserica domnească de la Ruginoasa. Au fost puse într-o cutie de argint așezată într-un sicriu de stejar.

În primăvara anului 1944 , osemintele domnitorului și ale familiei au fost duse la Mânăstirea Curtea de Argeș, pentru a fi protejate de furia războiului. Au rămas acolo până în aprilie 1947, când au fost mutate pentru ultima oară în cripta amenajată în Biserica ”Trei Ierarhi” din Iași.