De foarte multe ori când lucram la un proiect despre potenţialul turistic al zonei riverane Dunării sau al Olteniei, şi stăteam de vorbă cu diverşi specialişti – fie că era vorba depre arheologi, istorici, muzeografi – mai mereu îmi vorbeau despre Cultura Schela Cladovei, cea mai veche aşezare umană stabilă din Europa. Prin urmare am început să mă documentez şi să văd dacă are şi dacă poate fi valorificat potenţialul turistic.

Vă întreb pe voi, cititorii: Câţi aţi auzit despre Cultura Schela Cladovei? Ştiţi ceva despre ea? Aţi vizitat vreun loc sau aţi văzut ceva expus despre aceasta? Mă încumet să cred că foarte puţini.

Descoperiri la Schela Cladovei

Schela Cladovei este un cartier situat la marginea municipiului Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi. Înainte de demararea lucrărilor pentru construcţia barajului de la Porţile de Fier, o echipă de cercetători au fost trimişi să verifice zona. Aceştia au descoperit primele materiale arheologice de factură neolitică. Se întâmpla în anii 1964-1965. Cercetările care au continuat au scos la lumină artefacte mai vechi dintr-o perioadă anterioară neoloticului, adică din epipaleolitic sau, după părerea altor specialişti, mezolitic, a căror vechime se ridică undeva la 10.000-11.000 de ani. Aceste date s-au confirmat într-o oarecare măsură şi printr-o serie de analize cu carbon 14. Săpăturile au continuat şi în anii următori. Pe parcursul cercetărilor au fost descoperite locuințe, vetre rituale și morminte. Corespunzător acestui nivel de viață sedentar au fost descoperite unelte agricole (săpăligi și plantatoare din corn de cerb).

Schela Cladovei – punct Canton (km 854) este localizată pe prima terasă de pe malul stâng al Dunării, la o înălţime de 2-4 m faţă de nivelul actual al fluviului, spre ieşirea în direcţia Orşova din Drobeta Turnu Severin. Se consideră că situl arheologic se întindea pe o lungime de circa 1 km, între fostul canton de cale ferată 1 si o staţie de pompare a apei. Din cauza construcţiei celor două hidrocentrale, Porţile de Fier I şi II,  situl a fost puternic afectat, creşterea nivelului apei distrugând o mare parte din el.

Situl mai este denumit (în limba română), Cladovo sau Kladovo, în limba sârbă, după numele oraşului sârbesc Kladovo, situat pe malul opus al Dunării.

În timpul săpăturilor arheologice au fost descoperite locuinţe de formă rectangulară, vetre pentru încălzit şi pentru prepararea hranei, vetre rituale. De asemenea, s-a ajuns la concluzia că această civilizaţie practica înmormântări de înhumaţie în apropierea locuinţei. S-au găsit unelte realizate din silex, cuartit, dar mai ales din os, precum şi diverse obiecte din os cu incizii geometrice, folosite ca amulete sau pandantive.

În timpul cercetărilor au fost descoperite peste 100 de morminte de înhumație. Scheletele defuncților, datorită consumului de carne crudă în general, par ale unor uriași (aveau peste 1,90 m înălțime). Un asemenea mormânt este conservat în Muzeul Regiunii Porților de Fier. Tot aici există reconstituirile antropologice asupra unor cranii ale locuitorilor acestei comunități epipaleolitice. De trei ani, muzeul nu poate fi vizitat deoarece se modernizează în cadrul unui proiect cu finanţare europeană.

Materialele arheologice descoperite demonstrează că locuirea a fost neîntreruptă din neolitic, epoca bronzului și prima epoca a fierului. Descoperiri aparţinând acestei culturi au mai fost înregistrate fie în zona Porţilor de Fier, la Icoana, la Razvrata, fie ceva mai jos la Ostrovul Corbului, la Ostrovul Mare.

Descoperiri la Lepenski Vir

În zona Porţile de Fier s-au înregistrat numeroase şi continue aşezări umane încă din perioada mezolitică târzie până în Neoliticul timpuriu (8500-6500 îen). Deși așezările timpurii ale agriculturii sunt bine reprezentate în alte părți ale peninsulei balcanice, siturile mezolitice sunt mai puțin frecvente și există puține locuri în care să fie localizate continuu dintr-o perioadă în alta. Prin urmare, Porțile de Fier sunt, fără îndoială, singura zonă a Europei de Sud-Est, unde tranziția de la mezolitic la neolitic poate fi studiată în detaliu.

Cum la Drobeta Turnu Severin nu am reuşit să văd nimic, am hotărât să pornesc spre Serbia pentru a vizita Lepenski Vir, situl preistoric ce aparţine aceleaşi civilizaţii.
Pe malul celălalt al Dunării, în zona Cazanelor, la aproape o oră de mers cu maşina, lângă localitatea Donji Milanovac, în Parcul Naţional „Porţile de Fier (Djerdap)” se găseşte situl arheologic Lepenski Vir. Drumul şerpuieşte de-a lungul Dunării, e îngust, dar bun şi oferă puncte de belvedere asupra Cazanelor. Pentru a vizita Serbia este nevoie doar de buletin, datorită unui protocol semnat între ţările noastre. Graniţa se trece pe la Porţile de Fier. Nu se plăteşte nicio taxă.

Săpăturile arheologice de la Lepenski Vir, demarate în 1965, au scos la iveală una dintre cele mai renumite aşezări mezolitice şi cea mai importantă descoperire de acest fel din Serbia. Aşezarea de aici este datată acum aproximativ 9500-7500 ani. Ceea ce a atras atenţia lumii ştiinţifice a fost însă caracterul spiritual al descoperirii. Această mică comunitate, care se ocupa cu perscuitul ca sursă principală de procurare a hranei, a realizat o serie de sculpturi din piatră. Sculpturile, cele mai multe dintre ele repezentând capete de oameni cu trăsături de peşte, au fost puse în legătură cu un cult al peştelui practicat de aceste triburi. Deosebită este şi arhitectura aşezării, locuinţele având baza în formă trapezoidală.

Prezența râului și semnificația pe care a avut-o în viața acestor oameni poate fi văzută în simbolul acestui sit, creaturi monumentale asemănătoare cu peştii din apele Dunării. În afară de aceste figurine, s-au găsit numeroase unelte și arme din piatră şi os, ceramică și bijuterii din cochilii și pietricele. Pe baza acestor dovezi, putem concluziona că acești primi locuitori ai băncilor dunărene au trăit în timpul așa-numitei revoluții neolitice, când primele comunități au început să lucreze pe pământ și au îmblânzit animale.

Studiile au arătat asemănări cu descoperirile de la Schela Cladovei şi astfel civilizaţia din această zonă a Dunării se numeşte Schela Cladovei-Lepenski Vir.

Schela Cladovei vs. Lepenski Vir

În comparaţie cu românii, vecinii noştri sârbi au recunoscut importanţa unei astfel de descoperiri, nu numai din punct de vedere istoric, ci şi din perspectiva turistică. Astfel că după construirea barajului de la Porţile de Fier, așezarea a fost relocată la un nivel superior pentru a nu fi inundată de Dunăre. Aşa cum au procedat şi cu Tabula Traiana. Acest sit este protejat ca rezervație naturală.

Mai mult, sârbii au amenajat exact pe locul sitului un muzeu ce include cele mai importante descoperiri arheologice, o expoziție și reconstrucție virtuală a așezării. Într-un amfiteatru, vizitarorii pot urmări timp de 15 minute un film documentar despre site, ce conţine şi imagini din timpul săpăturilor arheologice. Impresionantă este reconstrucţia aşezării, locuinţele făcute parcă din nisip, vetrele, chiar şi mormintele. A fost reconstruită şi o casă. În clădire există şi o zonă pentru workshopuri şi un magazin de suveniruri.

În părculeţul unde este amplasat muzeul se găsesc câteva case tradiţionale transformate în mici restaurante sau magazine de suveniruri. Mii de turiştii vizitează anual acest loc.

Prin comparaţie, la Schela Cladovei nu se duce nimeni… este un teren gol, iar parte din artefactele găsite în sit sunt expuse la Muzeul Porţile de Fier, unde numărul de vizitatori este infinit mai mic decât cel de la Lepenski Vir. Să nu mai punem la socoteală şi infrastructura care s-a dezvoltat graţie sitului arheologic de pe malul sârbesc.

Vă rog să nu uitaţi că nu fac comparaţie între România şi o ţară din Occident, ci vorbim despre modul în care sunt puse în valoare nişte descoperiri arheologice inestimabile, în două ţări foste comuniste, despre mentalitate şi multe altele… Vă las pe voi să trageţi concluziile.