Traseu

În Ţara Loviştei sau Valea Lotrilor, cum i se mai spune, sunt numeroase trasee turistice însă puţine sunt cele marcate corespunzător. De altfel, nici unul dintre trasee nu este omologat. Cele mai importante trasee turistice se găsesc în bazinele superioare ale văilor Lotrului și Latoriței. Punctele de plecare sunt din Obârșia Lotrului, Vidra, Petrimanu și Galbenu. Acestea ajung pe culmile principale din Munții Parâng, Latoriței și Căpățânii. Fiecare dintre ele duce către diverse puncte de atracţie. Despre unele v-am mai povestit într-un articol anterior.

În timpul minivacanţei noastre, după alte plimbări făcute, mai aveam doar o zi la dispoziţie, aşa că am decis să alegem un traseu mai accesibil, dar sălbatic, pe care să-l străbatem cu maşina. Ne-am documentat pe internet şi am ales traseul Ciunget – Cheile Latoriţei – Lacul Petrimanu. Din nefericire, informaţiile s-au dovedit eronate.

Marcaj: bandă albastră

Traseu: uşor accesibil şi pe timpul iernii, acces auto forestier asfaltat – 18 km

Atenţie avalanşe!

Durata de parcurs: 4-4 1/2 h

Drumul DJ 701D este prost, foarte puţin accesibil, chiar şi vara cu auto 4×4. Noi am reuşit să străbatem aproape jumătate, deşi în unele locuri erau stânci prăvălite, dar la un moment dat a trebuit să ne oprim din cauza unei avalanşe care blocase drumul.

Sălbăticie – Cheile Latoriţei

Cheile Latoriţei se află în partea de sud a Munţilor Latoriţa şi în cea de nord a Munţilor Căpăţânii, lângă Lacul de acumulare Petrimanu. Cheile sunt săpate de râul Latorita în granite şi stânci cristaline, ceea ce imprimă peisajului o notă de o  frumuseţe deosebită, spectaculoasă şi sălbatică. Cheile Latoriţei sunt unele dintre cele mai spectaculoase defilee din ţară. Din loc în loc, peisajul este completat de multe căderi de ape.

Întinzându-se pe o distanţă de cca. 25 km, Cheile şi Valea Latoriţei oferă o privelişte de o frumuseţe nebănuită, oferind şi posibilitatea de a traversa munţii prin Cheile Olteţului pentru a ajunge la Peştera Polovragi şi Mânăstirea Polovragi şi, mai departe, la Peştera Muierii.

Valea Latoriţei si Munţii Latoriţei adăpostesc o serie de arii protejate şi rezervaţii naturale: Pădurea Latoriţa, Iezerul Latoriţei, Muntinu, Defileul Latoriţei.

Punctele de atracţie ale Văii Latoriţei sunt: Cascada Apa Spânzurată, Piatra Fetii, Lacul Petrimanu, Lacul Galbenu, Cascada Moara Dracilor, Lacurile Iezeru Latoriţei, Iezerul Violeta şi Peştera Laptelui.

Rezervaţia naturală Pădurea Latorița

Se întinde de la ieşirea din satul Ciunget până la Piatra Târnovului. Reprezintă prima parte a traseului pe care am pornit, dar pornind pe firul apei, aceasta este partea finală a Văii Latoriţei.  În acest Defileu, Latoriţa curge printr-o albie de granit, cu aspect de jgheab monolitic, pe alocuri. Depăşind versantul abrupt al culmii Repezi -Vânăta, Latoriţa ajunge la Ciunget, unde, după confluenţa cu Rudăreasa, valea se deschide. De aici, după un parcurs de încă 6 km, Latorita se varsă în Lotru, în locaţia cunoscută sub numele de Gura Latoriţei.

Rezervaţia este o pădure alpină unde se găsesc o serie de specii de plante rare unele ocrotite de lege: floarea de colţ, bujorul de munte, ghintura, floarea-reginei, smârdar, angelică, iederă albă, clopoţel de munte, albăstriţă sau cimbrişor.

Valea Latoriţei

Valea Latoriţei superioare se formează prin unirea a trei pâraie (Latorita de Sus, Latoriţa de Mijloc şi Latorita de Jos).

Latoriţa de Sus izvorăreşte de sub versantul sudic al Vârfului Ştefanu (2053), în Şaua Ştefanu, în apropierea locului din care Drumul Strategic se desprinde din Transalpina. Pe acest curs sunt două cascade, dintre care mai cunoscută şi mai spectaculoasă este Cascada Moara Dracului (Moara Dracilor). La câteva sute de metrii de Moara Dracului, în partea dreaptă a pârului, se întâlnesc două lacuri glaciare: Iezerul Latoriţei şi Lacul Violeta. Această zonă formează Rezervaţia Iezerul Latoritei.

Latoriţa de Mijloc, numită şi Muntinu, este un curs de apă ce ia naştere din Iezerul Muntinu. Pârul se varsă în Latoriţa de sus, între Casacada Moara Darcului şi Lacul Galbenu.

La nord de Vârful Urdele (2228 m), chiar de pe marginea Transalpinei, izvorăşte Latoriţa de Jos, pârâu care poartă şi numele de Urdele. Pe cursul Urdele, apar o serie de cascade, cea mai impresionantă dintre ele fiind Cascada Boroncioaia.

La confluenţa dintre Latoriţa de Sus şi Latoriţa de Jos se găseşte astăzi Lacul Galbenu (de acumulare).

Chiar dacă nu am reuşit să străbatem traseul până la capăt, vă asigur că merită încercat. Pasionaţii de drumeţii montane se pot încumeta să-l străbată pe jos sau cu bicicleta. Probabil că şi noi vom mai avea vreo tentativă în viitor.