Secesiunea vieneză a luat ființă la 3 aprilie 1897, în jurul lui Gustav Klimt (primul președinte al Uniunii), Joseph Maria Olbrich și Josef Hoffmann, la care au aderat și Koloman Moser, Josef Engelhart, Otto Wagner ș.a. Secesiunea se referă la separarea unui grup de artiști rebeli de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord. Secession este o ramură a Art Nouveau-lui, cunoscută și sub numele de Jugendstil.

Uniunea și-a construit, în 1898, un palat propriu după planurile lui J. M. Olbrich, care găzduia expoziții internaționale. De asemenea, a editat revista „Ver Sacrum” (1898-1903) și a fondat „Atelierele vieneze” (Wiener Werkstätte) în 1903, ce au devenit un centru al design-ului european timp de trei decenii.

Motto-ul mișcării secesioniste este scris deasupra intrării în pavilion: „Fiecărei epoci arta ei, artei libertatea ei” (în germană: Der Zeit ihre Kunst. Der Kunst ihre Freiheit).

Clădirea Secession (în germană: Wiener Secessionsgebäude) din Viena este una dintre cele mai renumite și originale clădiri Jugendstil din Europa. În 1898 Joseph Olbrich a solicitat de la primăria Vienei un teren pe care a fost ridicată această clădire expozițională care a fost folosită încă de la început ca spațiu expozițional pentru artiști precum pictorul Gustav Klimt. Cupola, placată cu foiță de aur, reprezintă simbolul mișcării artistice. Construcția, cu superba “varză de aur” se remarcă și astăzi din departare, Noaptea, clădirea este precum un far ce luminează până departe.

Ghirlandele din frunze de laur decorează și însuflețesc faţada, iar măştile celor 3 gorgone domină intrarea, simbolizând cele 3 forme ale artei: Pictura, Sculptura și Arhitectura.

Clădirea Secession se află în imediata vecinătate a pieții Naschtmark (cea mai mare piață vieneză în aer liber care, la sfârșit de săptămână, se transformă parțial în târg de vechituri).

Construcția clădirii a fost finanțată de către Karl Wittgenstein, tatăl filosofului Ludwig Wittgenstein și al pianistului Paul Wittgenstein. Karl Wittgenstein a fost un antrepenor și industriaș austriac născut în Germania, care a făcut avere din industria siderurgică, devenind în anii 1890 unul dintre cei mai bogați oameni din lume.

Clădirea Secession a fost deteriorată în timpul războiului şi jefuită de bogăţiile ei de ruși, în 1945. A fost restaurată şi redeschisă în 1964. În anul 1986 a fost reconstruită, creând posibilitatea ca în clădire să se desfăşoare manifestări muzicale, de teatru şi prezentări video.

În sala clădirii se află Friza lui Beethoven, realizată de Gustav Klimt, una dintre cele mai cunoscute lucrări de artă în stil Secession. Opera a fost prezentată la a XIV-a Expoziție a secesiunii din anul 1902. În centru se află o statuie a compozitorului realizată de Max Klinger

Friza lui Beethoven, pictura închinată comemorării compozitorului, din anul 1902. Pictura este lungă de 34 de metri și o înălțime de doi metri. Este semnată de Gustav Klimt, și reprezintă interpretarea vizuală a celebrei opere clasice, Simfonia a 9-a, și interpretarea sa din operele lui Richard Wagner.

Opera se întinde pe 3 pereți și cântărește în total 4 tone. Pentru prima oară artistul a folosit un mijloc stilistic distinctiv: utilizarea mai multor tipuri de oranemente. Inserția de aur prevestește deja „Perioada de Aur”, în care Klimt unul dintre cei mai cunoscuți artiști din Jugendstil. Friza este compusă din:

Clădirea Secession a fost selectată ca motivul principal al uneia dintre monedelor de colecție austriece din aur: moneda de 100 euro, ce aniversa mișcarea Secession; moneda a fost pusă în circulație la 10 noiembrie 2004. Pe aversul ei se află reprezentată imaginea clădirii. Clădiriea apare (dintr-o perspectivă diferită) și pe moneda comună austriacă de 50 eurocenți.

Centrul expozițional se poate vizita zilnic de marți până duminică între orele 10-18.00. Intrarea costă 6 euro (expozițiile și secțiunea dedicată lui Beethoven).

Pe trotuar, în apropierea clădirii Secession, într-un mic intrând, se află Triumvirul Marcus Antonius. Împăratule ste tolănit cu dezinvoltură într-nu car de luptă tras de doi lei. Monumentul are la bază legenda că în timpul domniei s-ar fi plimbat prin oraș cu un astfel de atelaj.

Surse: infoViena, wien.info, Imperial Vienna, Wikipedia