Între Colosseum şi Colina Palatină se găsește Arcul lui Constantin, un arc de triumf roman, ultimul monument de mari dimensiuni al Romei imperiale. A fost menit să îl reprezinte pe împăratul Constantin ca un continuator al celor mai mari împăraţi romani, renumiţi pentru guvernarea înţeleaptă: Traian, Hadrian, Marcus Aurelius.  Dacă vizitați Colosseumul din Roma, nu se poate să-l ratați. Priviți-l cu foarte mare atenție pentru că are legătură cu istoria dacilor.

Arcul, care a fost construit între anii 312 și 315 d.Hr., a fost dedicat de către Senat pentru a comemora zece ani (decennalia) de domnie a lui Constantin cel Mare (306-337) și victoria sa asupra Împăratului Maxentius (306-312), care conducea Roma, în Bătălia de la Podul Milvian la 28 octombrie 312, așa cum este descrisă pe inscripția sa de la mansardă și deschisă oficial la 25 iulie 315. Senatul roman, pe lângă ridicarea Arcului în cinstea victoriei lui Constantin, și celebrării deceniului de domnie, a organizat o serie de jocuri.

Arcul are o înălţime de 21 m, o lăţime de 25,9 m şi o adâncime de 7,4 m. Are trei arcuri, cel central fiind de 11,5 m înălţime şi 6,5 m lăţime, iar arcadele laterale au înălţime de 7,4 m şi lăţime de 3,4 m fiecare. În interiorul arcului central, pe fiecare zid există sunt panouri mari cu secvenţe din războaile purtate de Traian împotriva dacilor.

Structura, în ansamblul său, a fost construită cu materiale aduse de la alte monumente antice, inclusiv la secțiuni întregi ale arcului fiind folosite pietre de construcție și sculpturi decorative, reutilizând mai multe reliefuri majore din monumentele imperiale din secolul al II-lea.

Campania împotriva lui Maxentius, începută la Milano și continuată la Verona și Roma, constituie subiectul unora dintre sculpturile amplasate pe diverse fațade ale Arcului. Dar, pe lângă imaginile strict legate de evenimentele din 312, Arcul de Triumf este decorat cu reliefuri ce au aparținut – potrivit analizelor făcute de specialiști în istoria artei antice – altor monumente din vremea unor împărați anteriori: Traian, Hadrian, Marc Aureliu.

Secțiunea superioară este reprezentată de o mansardă secționată, la rândul ei, în trei registre, fiecare dintre acestea corespunzând câte unui arc. Deasupra arcului central se află o inscripție (pe ambele părți ale monumentului) ce onorează victoria lui Constantin cel Mare asupra păgânismului și glorifică contribuția sa la bunăstarea imperiului și la ascensiunea creștinismului. Se crede că inscripția principală de pe mansardă ar fi fost inițial scrisă cu litere din bronz. Poate fi citită cu ușurință (cu abrevieri completate în paranteze):

imp(eratori) · caes(ari) · fl(avio) · constantino · maximo · p(io) · f(elici) · avgusto · s(enatus) · p(opulus) · q(ue) · r(omanus) · qvod · instinctv · divinitatis · mentis · magnitvdine · cvm · exercitv · svo · tam · de · tyranno · qvam · de · omni · eivs · factione · vno · tempore · ivstis · rempvblicam · vltvs · est · armis · arcvm · trivmphis · insignem · dicavit

Împăratului Cezar Flavius Constantin, cel mare, virtuos și binecuvântat Augustus: pentru că el, inspirat de divinitate și de măreția minții sale, a eliberat statul de la tiran și de la toți urmașii în același timp, cu forța armată… Senatul și oamenii din Roma au dedicat acest arc, decorat cu triumfuri.

Surprinzător este faptul că pe acest arc triumfal domină opt statui de daci, impresionante ca dimensiuni, peste 3 m înălţime, aşezate deasupra coloanelor care decorează cele două feţe ale arcului. Dacii poartă tunici strânse la mijloc cu o cingătoare, pantaloni lungi, răsfrânţi şi strânşi la gleznă şi o mantie fără mâneci, prinsă pe umărul drept cu un ac sau fibulă. Aceşti opt daci uriaşi erau consideraţi de daci semizei ocrotitori. Patru dintre ei erau semizeii care punctau momentele unei zile întregi, împărţite în segmente de câte şase ore. Corespundeau, oarecum, cu arhanghelii creştini, şi fuseseră cei mai mari profeţi ai dacilor. Se numeau Dionys, Oiagru, Orfeu şi Morfeu. Ei au rămas în mitofolclorul românesc cu numele de Zorilă, Nămiezilă, Murgilă şi Miezilă. Ceilalţi patru fuseseră fraţii de cruce ai Gemenilor Divini.