Avereşti cu poveşti
Poveşti vechi pentru vinuri tinereşti
În jurul vinurilor de la Avereşti sunt ţesute multe poveşti. Unii spun că totul a început în 1874 când boierul Ştefan Negruzzi împreună cu renumitul oenolog francez René Faure, au intuit că terroir-ul zonei este unul aparte şi au început să integreze concepte şi practici de viticultură modernă. La vremea respectivă, era singura podgorie ce folosea instalaţie gravitaţională de irigat.
„La marginea României, în nord-est, în mijlocul ținuturilor scăldate în soare și struguri ale Podgoriei Huși, se găsește Centrul Viticol Averești. Viţa de vie a fost cultivată aici, în inima zonei culturii Cucuteni, de mii de ani.
Însemnări despre vinurile locale găsim în manuscrisele cronicarilor, iar în 1874 francezului i se datorează renașterea soiurilor vechi românești, Zghihara şi Busuioaca, precum şi introducerea soiurilor franțuzești, Merlot, Cabernet sau Aligote.”
… aşa îşi încep povestea cei de la Domeniile Avereşti.
Dar istoria merge şi mai departe în trecut… în timpul Culturii Cucuteni… De acolo spun că s-au inspirat cînd au creeat logo-ul… de la semnul VIEŢII.
Pe etichetele de la Avereşti – în special la Selecția „NATIVA / NATIVUS” – s-au folosit şi simbolul Recoltei, simbolul Dealurilor şi simbolul Protecției, elemente care exprimă legătura ritualică a oamenilor zonei cu natura.
„Sub semnul celor trei simboluri, dependent prin fragilitatea sa de echilibrul dintre ele, stă VINUL…”
Despre toate acestea şi multe altele am aflat la o nou eveniment marca ASBO: Brânzeturi cum se cuVin.
Sunt legende şi despre soiurile de vin… dar să le luăm pe rând…
Licoarea fină care definește Podgoria Huși este celebrul vin de Zghihara, autentic românesc. Strugurii de culoare verde-gălbui, cu pete ruginii, dovadă a mângâierii soarelui, din care se obține un vin alb sec, ușor, cu un gust acrișor.
Zghihara de Huşi, vin alb, vin voievodal, era preţuit de Ştefan cel Mare la fel de mult ca propria spadă sau ca pe însuşi hotarele Moldovei. Dacă e vin voievodal, să-i spunem şi noi „Maria Sa Zghihara”.
Numele vinului ar putea veni de la ceea ce făcea această licoare din oştenii lui Ştefan Voievod. Când plecau la luptă, beau pe nerăsuflate câte o stacană din vinul care îi incalzea atât de bine, încât odată „zgherau”, cum spun moldovenii. Atunci puneau mâna pe arme şi vai de mama turcilor care se aventurau pâna în ţara lor.
O altă variantă este că după ce un sol turc a băut un pahar din acest vin, a simţit că i s-a pus o „zgheară” în gât.
Port-drapelul Domeniilor Avereşti m-a cucerit imediat… arome plăcute, dar discrete, de mere verzi, lime şi agrişe. Vioi, strălucitor, proaspăt şi fructat, cu nuanţe uşoare de măcriş şi cu un postgust mineral, acesta este un vin de zi cu zi. Zghiara este un vin sec, cu 11% alcool, sprinţar, vin de cursă lungă. Fiecare pahar mai cere unul.
Vinul Zghihara de Huși sau Poama voioasă de Huși, cum îi mai spun localnicii, nu se pretează la învechire, se consumă tânăr. Este un vin ideal pentru însoțirea meselor pe bază fructe de mare și salate.
Fabricată din lapte de vacă, cu o textură moale, cremoasă şi catifelată, cu un gust vag dulceag, de ciuperci, brânza Camembert se potriveşte foarte bine cu Zghiara de Avereşti.
La Camembert mirosul iniţial slab, se intensifică pe măsura maturării ajungând să fie considerată una din cele mai intens mirositoare varietăti de brânză. Cu toate acestea, nu deranjează absolut deloc.
Zghihara de Averesti + Camembert + crackers = Dragoste la prima degustare
Revenim la istorie…
Simbol naţional al Franţei, Camembert-ul s-a născut odată cu Republica Franceză, la sfârsitul secolului al 18-lea. Se spune că a fost produsă pentru prima dată de Marie Harel, sotia unui fermier din Normandia, sub îndrumarea unui preot originar din regiunea Brie. Cum se întâmplă adesea, brânza Camembert îsi depăşeşte rapid predecesorii devenind o adevărată piatră de hotar în cultura culinară franceză. În ultimii ani a pătruns din ce în ce mai mult şi pe piaţa romîâ
Povestea merge mai departe
La Averesti povestea a început în urmă cu mii de ani, în vremurile în care bunul cel mai de preț al oamenilor era roadele pământului. Indiferent însă de istorie, vinurile de la Avereşti îşi scriu propria poveste… Zghihara de Avereşti… Busuioaca de Avereşti, etc…
În fiecare an, o sticlă din primul vin obținut este îngropată în locul cel mai răcoros al pivniței, ofrandă adusă plantațiilor si celor ce au muncit aici de-a lungul vremii.
Povestea este dusă mai departe şi de familia Ghincea, care şi-a propus să reînvie o veche bijuterie a Craiovei: Hanul Hurez, pe al cărui loc se află azi Casa Ghincea.
Hanul a fost construit in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu, în zona centrală a Craiovei acelor vremuri.
La Casa Ghincea am împletit în acest fel istoria de pe mai multe meleaguri, iar celor prezenţi la eveniment nu le rămâne decât s-o transmită mai departe.