În castelele medievale, mai ales, se pot admira tapiserii de perete ce înfățișează subiecte diverse sau teme alegorice, destinate înfrumusețării spațiilor interioare. Tapiseria este o formă de artă textilă. Nu mi-am propus să ţin o lecţie despre tapiserii… voiam doar să fac o scurtă introducere pentru a înţelege mai bine ce vreau să spun mai departe.

Imaginaţi-vă acum că harta judeţului Vâlcea este brodată pe o astfel de tapiserie, care are cusute pe ea nenumărate nestemate. Fiecare dintre aceste pietre preţioase marchează o bijuterie arhitectonică, o comoară spirituală, o nestemată a naturii… În întregul ei este ceva nepreţuit. Uneori mă simt precum acei căutători de comori care descoperă din când în când câte o fărâmiţă din această vastă comoară.

Într-una din preumblări, am admirat două ansambluri monahale foarte puţin cunoscute: Schitul Fedeleşoiu şi Mânăstirea Sărăcineşti. Până acum niciuna nu a fost introdusă în circuitul „Mânăstirilor din Oltenia de sub munte„, deşi merită cu prisosinţă., iar primul nu se găseşte nici măcar pe site-ul valceaturistica.ro, la secţiunea Mânăstiri, însă ambele se găsesc pe Lista de Monumente Istorice ale României.

Traseu

Schitul Fedeleşoiu este situat în comuna Dăești, satul Fedeleșoiu, la 8,5 km distanță de municipiul Râmnicu Vâlcea. De pe centura de tranzit a Râmnicului, care urmează cursul Oltului, în localitatea Goranu se parcurge DJ 703F şi se continuă conform indicatoarelor către schit.

Dacă aveţi mai mult timp şi sunteţi pasionaţi de natură, în Goranu puteţi să vă abateţi din drum vreo 2 km pentru a vă bucura ochii cu o privelişte pe cât de spectaculoasă, pe atât de neobişnuită: Piramidele de la Goranu. Conglomeratele formate in urma cu peste 5.000 de ani au o înălţime de 80 de metri, sunt ascunse de privirile iscoditoare pe Valea Stâncioiului.

După ce traversăm pâlcurile de pădure din Rezervația Malul Alb, care se revarsă până în apele lacului de acumulare format de râul Olt. Puteţi face şi acolo un scurt popas pentru a admira pereţii albi de piatră, aflaţi chiar la marginea drumului. Ajungem apoi în satul Fedeleșoiu. Traversăm o vâlcea, zărim turla albă a bisericii printre copaci și parcăm în faţa schitului. Nu îndrăznim să intrăm cu maşina, deşi se mai văd câteva parcate în curte.

Schitul Fedeleşoiu

Ne întâmpină o poartă din lemn pe care este scris „Ansamblul fostului schit Fedeleşoiu 1673-1702”.  Străbatem aleea asfaltată lăsând în stânga o cruce de piatră de la 1732-1733, ridicată în cinstea Cuvioasei Paraschieva de către domnitorul Constantin Brâncoveanu.

Ne apropiem de gangul boltit ce străbate turnul clopotniță de formă pătrată, dotat cu metereze şi vedem agitaţie în curtea interioară. Era zi de sărbătoare: Sf. Mc. Calinic, Veniamin şi Mamant; Sf. Mc. Teodota cu fiii săi. Mai mulţi părinţi cu copii îmbrăcaţi în straie populare ieşeau din biserică. Nu ne-am încumetat să întrebăm dacă era vreun obicei al locului. I-am admirat doar de la distanţă.

În curtea nu foarte mare se înalță un lăcaș de cult care seamănă cu ctitoriile de la Cozia și Ostrov. Pe latura de vest a curţii sunt ruinele fostelor chilii. În faţă e Casa Domnească. Biserica reprezintă elementul principal al ansamblului, având hramul „Schimbarea la Faţă”, ulterior adăugându-se şi cel al „Sf. Apostoli Petru și Pavel”.

Domnul Țării Românești, Grigore Ghica Voievod, este cel care decide începerea lucrărilor la schitul din apropierea Oltului în 1673, dar mazilirea lui de către turci nu îl lasă să încheie lucrarea. Construcția este continuată de Mitropolitul Varlaam şi doamna Maria – soţia domnitorului, și desăvârșită de voievodul Constantin Brâncoveanu la 1702. Ansamblul monahal avea aspectul unei mici cetăți, cuprinzând pe lângă biserică, stăreția (1673), chilii, cuhnie și trapeză (secolele al XVII-XIX-lea), turn clopotniță (1702). Piatra şi cărămida de construcţie de la această biserică au fost aduse din ruinele castrului roman de la Rădăcineşti. Biserica a fost înconjurată de o incintă care conferă ansamblului aspectul de cetate. Clopotnita Schitului Fedeleşoiu a fost ridicată imediat după construirea bisericii.

Un pridvor adăugat mai târziu bisericii facilitează accesul înăuntru. Nu ştim ce să admirăm mai întâi: ancadramentele de piatră ale ferestrelor sau pe cel bogat ornamentat al ușii, opere ale unor meșteri pietrari de la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Pridvorul şi interiorul ne întâmpină cu o pictură murală de factură brâncovenească, realizată de patru zugravi, reprezentanţi ai Şcolii de pictură de la Hurezi. Pe pereții pronaosului și ai naosului sunt portretele ctitorilor: domnul Grigore I Ghica, cu fiii și soția Maria, mitropolitul Varlaam, domnul Constantin Brâncoveanu, mitropolitul Antim Ivireanul și arhimandriții Ghenadie de la Mânăstirea Curtea de Argeș și Ioan de la Mânăstirea Hurezi. Pictura, specifică epocii brâncoveneşti, este singura din Oltenia păstrată integral.

De mare valoare sunt și iconostasul din lemn aurit și policandrul din naos. Catapeteasma este confecţionată din lemn de tei aurit şi este împodobită cu icoane de mare valoare, o adevarată operă a epocii Brâncoveneşti.

În colțul nord-vestic al incintei fortificate se află Casa Domnească, o clădire masivă, impozantă, dominată de un pridvor în stil brâncovenesc, sprijinit pe stâlpi. Inițial aici se afla Stăreția schitului construită la 1673. Alexandru Dimitrie Ghica a refăcut casa stăreției în 1836 pentru a face o transforma în Casă Domnească. Am intrat în pivnițele boltite din cărămidă printr-un gârlici semirotund situat sub pridvor; spațiul e impresionant, piatra și cărămida susțin bolțile pe toată suprafața casei.

În Casa Domnească se află Muzeul Parohial și Centrul educativ pentru copii și tineri, unde pe perioada verii se organizează ateliere și activități recreative sub numele Şcola ade vară „În pridvorul brâncovenesc”.

Deşi acest ansamblu bisericesc nu este foarte mare , imediat ce pătrunzi în curtea interioară, ai sentimentul că te rupi de lume. Se spune că în perioada medievală aici a fost o închisoare pentru femei. Acum a rămas doar biserică parohială, fostul schit fiind desfiinţat.

(va urma)