La 17 km de Slatina și la 53 km distanță de Craiova se află comuna Brâncoveni, unde se găsesc ruinele Curții domnești a lui Constantin Brâncoveanu și Mânăstirea care îi poartă numele. Este un loc unde mă duc de câte ori am ocazia, un loc ce impresionează prin monumentalitate, spiritualitate, un loc încărcat de istorie.  De această dată însă nu mi-am propus să vă vorbesc despre aceste locuri, ci despre niște obiecte de mare valoare pe care le adăpostește Mânăstirea Brâncoveni și povestea tristă din spatele lor.

Dacă pietrele ar putea vorbi…

În fostele case domnești ale mânăstirii s-a amenajat un muzeu, iar în fostele beciuri domnești, un lapidarium. Aici au fost aduse diverse piese provenite de la unele biserici și mânăstiri din București care au fost demolate înainte de 1989. La Brâncoveni se păstrează coloanele Mânăstirii Văcărești sculptate, icoane din secolul al XVIII-lea, pietrele funerare ale lui Ghica Vodă și Barbu Văcărescu. De cum cobori în beciuri, te simți copleșit… Tristețea răzbate parcă prin toți porii.  E o atmosferă rece și apăsătoare, greu de descris. Dacă pietrele ar putea vorbi, ne-ar spune povestea lor tristă… Ne-ar vorbi despre dezastrul de la Văcărești și despre risipirea unui tezaur. Prima oară când am văzut coloanele sculptate cu atâta măiestrie mi-am dorit să găsesc măcar o fotografie cu fosta Mânăstire Văcărești… să văd acea minune a arhitecturii brâncovenești construită la începutul secolului al XVIII-lea. Sunt norocoși cei care au admirat-o măcar o dată.

Dezastrul de la Mânăstirea Văcărești

În perioada decembrie 1984-decembrie 1986, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, a fost demolată Mânăstirea Văcărești din București pentru a se constui în locul ei un nou Palat de Justiție. În timpul demolării au fost recuperate doar câteva bucăți de pietrărie, care au fost duse la Palatul Mogoșoaia. Cu mare greutate s-a mai putut salva 120 mp de pictura bisericii domnești, adică aproape 5% din total.

• 

În anul 1989, din iniţiativa IPS Calinic, atunci episcop vicar de Râmnic şi Argeş, la Mânăstirea Brâncoveni au ajuns câteva resturi de pietrărie de la Văcăreşti, ridicate de la Mogoşoaia. Dintre acestea se fac remarcate capitelul, tamburul de bază şi un fragment al fusului de la una din cele patru coloane imense din pronaos (iniţial piese monolit de aproape 6 m înălţime şi care, în 1986, au fost tăiate în bucăţi pentru a putea fi demontate şi transportate), o coloană din pridvorul bisericii şi o alta de la foişorul paraclisului. Au mai fost aduse aici şi alte câteva fragmente mărunte de la Văcăreşti, fără excepţie disparate, alături de un număr mic de piese, inclusiv pietre tombale, de la alte câteva biserici (Sf. Pantelimon, Sf. Spiridon Veche) demolate în Bucureşti la mijlocul anilor 1980.

Mânăstirea Văcărești a fost cel mai important monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea, constituind apogeul stilului dezvoltat în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Construcția a început în 1716 și a fost continuată între anii 1719-1724, din porunca domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat. Ctitoria de la Văcărești era fără precedent în Țara Românească, atât ca dimensiuni, cât și prin execuția desăvârșită a arhitecturii și decorației sculptate în piatră. În plan orizontal ocupa o suprafață de 18.000 mp, iar pictura bisericii ocupa aproape 2.500 mp.

Biserica cu hramul Sfintei Treimi a fost sfințită la 13 septembrie 1724. Mânăstirea a fost întregită de Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae, care a ridicat între anii 1732-1739 paraclisul din mijlocul laturii de est, galeria cu arcade care lega casa domnească și stăreția de paraclis și o incintă de gardă în partea de vest a ansamblului.

Începutul dezastrului

După 1863, mânăstirea este secularizată, obștea monahală se risipește, iar clădirile trec în proprietatea statului. În perioada 1868 – 1973, în clădirile mânăstirii a funcționat o închisoare pentru deținuții de drept comun și politici.
„La 27 iulie 1930 în inchisoarea Văcăreşti erau încarceraţi 1003 deţinuţi. 894 bărbaţi, 47 de femei şi 62 de minori, toţi băieţi. După confensiune, 851 erau ortodocşi, 37 romano-catolici, 23 greco-catolici, 2 protestanţi, 19 reformaţi, 52 evrei, 2 mahomedani, 2 armeni şi, în fine, 15 erau liber-cugetători.” (sursa: Marius Tudor).

În 1973 au început lucrările de restaurare ale Mânăstirii Văcărești având ca scop amenajarea unui complex muzeal de artă medievală românească. Însă cutremurul din martie 1977 a afectat grav clădirile ansamblului mânăstirea și, din acest motiv, lucrările de restaurare au fost sistate. Apoi s-a ajuns la demolarea acesteia.

Și uite așa, pe locul fostei bijuterii a arhitecturii românești se înalță acum falnic un Mall.