Conacul Otetelişanu

Vâlcenii au fost dintotdeauna oameni mândrii şi pe bună dreptate. Să nu credeţi că sunt subiectivă, fiind şi eu vâlceancă la origini. Pe aceste locuri s-au născut iluştrii învăţaţi, oameni de cultură, oameni politici, figuri importante nu numai în istoria Olteniei, ci şi în cea națională, care au avut de jucat roluri semnificative în momente sensibile ale istoriei noastre.

Familia Otetelişanu

Boierii Otetelișeni sunt doar unii dintre ei. Istoria oraşului Bălceşti se leagă în mare parte de cea a familiei Otetelişanu. Minți luminate, mari patrioți și iubitori de cultură națională, boierii Otetelișeni au influențat, aproape fără excepție, istoria acestor locuri, încă de la Radu Otetelişanu, mare postelnic în sfatul domnesc al lui Mihai Viteazul. Otetelişenii sunt o ramură desprinsă din neamul Buzeştilor. Ei au fost, în timp, vistieri, postelnici, conducători, oameni de cultură, iubitori de artă, filantropi… În Arhivele Naţionale se găsesc documente despre familia Oteteleşanu (Otetelişanu), originară din Vâlcea, începând cu anul 1579. Ei au deţinut numeroase proprietăţi: moşiile de la Măgurele, Chiselet, Clinciu, Sinteşti, Floceşti din judeţul Ilfov, Brăgăreşti – judeţul Saac, Gârla, Valea-Anilor, Vlădaia – judeţul Mehedinţi, Otetelişu, Gergeni, Beneşti, Băbeni – judeţul Vâlcea.

Sunt multe poveşti de spus despre familia Otetelişanu, despre istoria lor, despre aventurile lor. Unele le puteţi afla de pe site-ul conacului din Benesti.

„Atunci despre ce vrea să scrie?” – vă veţi întreba poate. Dintotdeauna mi-a plăcut să cutreier în lung şi-n lat şi să descopăr locuri şi poveşti, să cunosc oameni noi. În peregrinările mele m-am întristat adeseori văzând palate, conace sau cule lăsate în paragină. În aproape orice oraş sau comună a existat măcar un conac boieresc, care după Revoluţie a fost revendicat de moştenitorii familiei respective. Din nefericire, în cele mai multe cazuri, ei n-au avut banii necesari reparaţiilor şi întreţinerii clădirilor şi le-au lăsat de izbelişte. Dar sunt şi cazuri fericite, când aceste imobile îşi recapătă strălucirea de odinioară. Este şi cazul Conacului Otetelişanu din satul Beneşti (oraş Bălceşti, judeţul Vâlcea).

Domeniul Otetelişanu

Moşia de la Bălceşti este în prezent administrată de Fundaţia „Domeniul Otetelişanu”. Nu ştiu dacă este vorba de moştenitorii familiei sau dacă doar au cumpărat domeniul. Nici nu contează asta. Important este că au reuşit să refacă măcar o parte din ce-a fost odată renumita moşie a Otetelişenilor. Este locul unde la 10 ianuarie 1799 s-a născut inventatorul stiloului, Petrache Poenaru… locul unde s-a adăpostit Tudor Vladimirescu în zile de restrişte.

Conacul este situat pe o uliţă laterală, la intrarea în satul Beneşti din DJ643. Nu e niciun indicator pentru că nu e în circuitul turistic. Îl găsiţi uşor dacă întrebaţi de biserica satului. Lăcaşul de cult a fost ridicat de vornicul Barbu Otetelişanu, în anul 1746, ca biserică de curte. Era, fără îndoială, fala și paradisul curţii boiereşti, un loc unde boierul urmărea slujba, era folosită și ca necropolă a stăpânului curţii şi a familiei sale, dar funcţionează până în zilele noastre şi ca biserică a satului. În această bisericuță au fost înmormântaţi cei mai mulţi boieri Otetelişeni din ramura coborâtoare din Gorgan.

 

Biserica „Sfinţii Voievozi” avariată în timpul cutremurului din 1802, a fost restaurată de aga Grigore şi Costică Nicolae Otetelişanu. Pictura aparţine lui Istudor Selăgeanu şi Costache Petrescu, zugravi din Craiova.

Biserica a fost ridicată în afara curţii conacului, avându-şi propria sa incintă şi este, la rândul ei, prevăzută cu elemente de fortificare, constituind, împreună cu casa întărită, un sistem defensiv de temut.

Conacul Otetelişanu

Imediat ce se deschid porţile mari de lemn, dincolo de zidul care înconjoară proprietatea, te întâmpină câţiva căţei frumoşi şi tare jucăuşi. Urmezi apoi poteca de pietriş ce duce către conacul alb ascuns de crengile copacilor.

Conacul a fost construit la sfârșitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea, având structură de culă, cu elemente brâncovenești. Nu se știe cine l-a proiectat, dar din monografiile realizate de istorici, conacul a fost restaurat de arhitectul Iancu Atănăsescu. Familia Otetelişanu a locuit în conac până la naţionalizare, după care în perioada comunistă clădirea a devenit muzeu.

Conacul Otetelișanu din Benești este o clădire fortificată, o casă întărită și apărată de ziduri, așa cum se obişnuia într-o vreme în care boierii aveau nevoie să se apere de jefuitori și de năvălitori.

Clădirea, de plan rectangular (12 m x 14,5 m), este construită din zidărie masivă de cărămidă, având la subsol grosimea de 80 cm, iar la parter – de 70 cm. Construcţia are meeterze pe toate laturile, dând apărătorillor posibilitatea de a trage în orice direcţie s-ar fi ivit atacul. Meterezele sunt simple orificii trapezoidale, deschise permanent, fără cerceveli, foarte strâmte în exterior şi largi în interior, atât cât să se introducă o armă de foc. Toate aceste elemente i-a determinat pe unii cercetători să asemuiască acest conac cu o culă specifică Olteniei.

Accesul la etaj se face pe două scări amplasate in părţi opuse ale clădirii. În partea din faţă a conacului este o terasă de unde se pătrunde în interior. O uşă dublă, masivă din lemn, îi oprea pe vremuri pe răufăcători să intre în casă. Se pătrunde apoi pe un coridor unde o lumină caldă se revarsă asupra celor ce trec pragul casei.

Dintrodată te rupi de lumea de afară şi te întorci în trecut. Cei care au restaurat conacul au încercat să-i redea aerul de odinioară. Pereţii sunt albi, podelele din lemn acoperite cu covoare olteneşti, mobilier din lemn masiv… totul e simplu şi elegant, şi cu mult bun gust.

O piesă de rezistenţă a conacului este beciul care a fost restaurant după zece ani de muncă. Intrarea în beci se face direct din exterior, de pe latura de vest, unde este deschis un gârlici apărat de o țesătură de bârne. Se coboară printr-un coridor boltit, o scară cu 11 trepte, din cărămidă presată, bine arsă, având la margine o buză de lemn de stejar.

Beciul are trei încăperi, accesul făcându-se prin uşi masive din lemn de stejar, cioplit cu barda. Primele două se lățesc, simetric, în stânga şi în dreapta coridorului, și sunt camere depozit. Încăperea mare a beciului este dreptunghiulară, de dimensiuni mari (10,30 x 7,40 x h 4,70 ). Bolta încăperii principale, în formă de semicilindru, impresionează prin caracterul ei monumental. Uneori, în această încăpere se organizează concerte sau expoziţii.

În colţul de nord-vest al beciului se află o trapă ce dădea posibilitatea apărătorilor din pivniţă să comunice cu cei de la etaj prin intermediul unei scări de lemn mobile.

Sunt legende ce vorbesc despre un tunel secret ce pleacă din acest beci şi leagă conacul de biserică. Dacă a existat sau nu cu adevărat nu se ştie, dar săpături s-au făcut de-a lungul timpului fără să se găsească nimic.

Cei care au în administrare conacul au construit o căsuţă în curte, pentru oaspeţii ce poposec aici şi au început să amenajeze şi restul moşiei… iazul din spatele conacului, fosta moară etc.

Deşi nu este încă deschis publicului larg, Conacul Otetelişanu este gazda unor evenimente culturale. Probabil, în viitor, va putea fi vizitat precum alte conace şi palate ce au fost renovate şi restaurate în ultimii ani.

One Thought to “Conacul Otetelişanu”

  1. Goja Alexandru

    Un loc minunat!!!Sigur piesa de rezistenta e beciul , care arata extraordinar!!!!
    Proprietarii trebuie sa fie niste oameni tare norocosi , dar si priceputi!!!
    Felicitari pentru articol!!!

Leave a Comment