Poate părea ciudat să scriu tocmai astăzi despre Balcic, un oraș de pe malul bulgăresc al Marii Negre… astăzi, când toți vorbesc despre Ziua Națională a României. Dar tocmai acesta este motivul. La Balcic se găsesc urme românești… moștenirea Reginei României Mari, cum mai este numită Regina Maria. La Balcic se găsește castelul Reginei Maria a României, cea despre care Robert D. Kaplan scria în cartea „Fantomele Balcanilor„:

„Regina Maria, mai mult decât oricine altcineva, s-a bătut pentru a asigura reîntoarcerea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei la România, la sfârșitul Primului Război Mondial. A dormit pe câmpurile de luptă ale celui de-al Doilea Război Balcanic și ale Primului Război Mondial, alături de soldații săi. Prin forța de nezdruncinat a voinței sale, aceasta prințesă britanică s-a redefinit pe sine însăși că româncă, oferindu-le supușilor săi o mai bună înțelegere a ceea ce urma să fie România, decât oricare din viziunile fasciștilor sau comuniștilor autohtoni care au urmat după ea.”

Balcic, era locul de refugiu, de meditație al Mariei a României, mai ales după moartea Regelui Ferdinand și izolarea la care o supusese Carol. Maria era iubită în Balcic. I se spunea Sultana, poate și pentru că vila sa prezintă influențe ale arhitecturii musulmane, turnul vilei fiind precum un minaret.

BALCIC

Balcic, (în bulgară Балчик, în turcă Balçık, în engleză Balchik) este supranumit Orașul alb, datorită pereților calcaroși care se găsesc în zonă. Orașul are o istorie zbuciumată. Teritoriul a fost când al dacilor (pe vremea lui Burebista), a fost al Țării Romanești pe vremea lui Mircea cel Bătrân și al României în perioada 1913-1940. Dar a fost stăpânit și de romani, greci, turci, bulgari. Se văd peste tot urme ale diferitelor civilizații care au trecut pe aici. La tot pasul auzi vorbindu-se în diferite limbi… și nu mă refer la turiști, ci la localnici: bulgari, turci, tătari, români… O civilizație cosmopolită. Se simte însă aerul boem al orașului construit de greci.

Am văzut Balcicul pentru prima oară în urmă cu câteva zile. În luna noiembrie e destul de pustiu, e liniște, multă liniște. Încercam să-mi imaginez forfota din timpul verii. Multe dintre localuri, buticurile în stil franțuzesc și bistrourile cu mâncare musulmană sunt închise când nu mai e sezon. Doar pescărușii zgribuliți și lebedele amintesc de vară. În port câțiva pescari vând pe tarabe ce-au prins în zorii zilei. Am scris despre Balcic într-un alt articol.

Am fost curioasă să aflu ce înseamnă „Balcic„. Se pare că numele provine din perioada de după 1300, când orașul făcea parte din principatul Țara Carvunei, condus de Balik… de aici și numele de Balcic.

Sunt multe obiective ce merită vizitate, dar principala atracție a zonei o reprezintă Castelul Reginei Maria.

CASTELUL

Se spune că Regina Maria a descoperit Balcicul într-una din vizitele sale prin Dobrogea și s-a îndrăgostit iremediabil de acest loc, ce parcă fusese menit să fie al ei. Regina a vrut să clădească palatul fără să schimbe nimic din specificul zonei. Totul s-a păstrat: ulițele înguste, casele turcești, fântânile. Castelul s-a „născut” lângă toate acestea.

Construcțiile de pe domeniul Palatului regal din Balcic au fost în întregime create după planurile și gusturile Reginei Maria. A durat 11 ani (1925-1936) să fie terminat totul. Este, de fapt, un complex de construcții: Vila reginei, alte șase vile (câte una pentru fiecare copil), o fântână, o poartă, o capelă, un templu, o bisericuță și o grădină excentrică.

Castelul, numit și „Cuibul Liniștit” („Quiet Nest” sau „Tenha Juvah” în limba turcă) este măreț, fascinant, elegant. Este o clădire cu pereți albi și acoperișuri de țigla roșie străjuite de un minaret. Este construit de-a lungul a trei terase și combină elemente ale stilului maur, stilului mediteraneean cu cel al caselor bulgărești.

Nu citisem nimic înainte despre castel… văzusem doar câteva fotografii și mă așteptam să fie o singură clădire principală înconjurată eventual de niște acareturi. Realitatea însă mi-a depășit cu mult așteptările. Este, fără îndoială, un loc pe care vreau să-l revăd primăvara sau vară, pentru a putea admira toată splendoarea grădinilor.

Castelul se vizitează în același timp cu Grădina Botanică. Nu se poate una fără cealaltă. Se plătesc bilete diferite: grădina costă 8 leva și 6 leva castelul. Dacă vreți să descoperiți fiecare colțișor al acestui superb complex, trebuie să vă rezervați cel puțin 3 ore. Accesul se face prin două puncte diferite. Pentru a nu rata niciun obiectiv, este recomandat să cereți o hartă a complexului.

Fântâna de argint

Fântâna de argint, aflată la o distanță destul de mică de intrare, puțin în stânga, poate fi ușor ratată în lipsa unei hărți. Ar fi păcat pentru că aici, dacă aruncați un bănuț și vă puneți o dorință, aceasta se va împlini.

Ghereta santinelei

Poarta mare cu două canaturi a castelului, care seamănă cu un turn de control, este intrarea principală în complexul castelului dinspre uscat. Cândva, aceasta era Ghereta santinelelor. De la etajul doi se pot observa patru direcții: drumul către Vila Izbânda, cel către Castel, către mare și drumul către Gradina Divină.

Vila Ciuperca si Ferma

De la malul mării, silueta clădirii albe amintește de turnul de observație al unei cetăți. Sub streașina ei largă se aude ecoul valurilor lovindu-se de stânci. Un drum îngust coboară printre zidurile de piatră spre malul îngropat în umbră. Locul oferă o panoramă extraordinară a mării. De aici începea și ferma complexului regal, cu vie, livezi și grădinile de legume.

Vila Izbanda si Vila Cazarma

În trecut, în Vila Izbânda se afla cinematograful, poșta și telegraful castelului. În apropiere se afla cazarma de odinioară a forțelor armate care asigurau paza castelului. În prezent, majoritatea vilelor de pe domeniu au fost transformate în spații de cazare pentru turiști.

Administrația și Grădina lui Mircea

Drumul continuă către moara de odinioară, în prezent Administrația și Centrul cultural al castelului. Aici se află și unul dintre pomii seculari din parc, plopul alb.

În micuța, dar frumoasa grădină a clădirii, se intersectează câteva drumuri, iar în centru ei, printre tufele de trandafiri se înălța statuia lui Mircea cel Bătrân. Regina Maria îl botezase pe cel mai mic fiu al său după numele marelui conducător roman.

Din cocheta grădina pornește și drumul apei, trecută prin cascadă, către oglinzile de apă, apoi după Puntea Suspinelor către mare.

Cascada

Cascada este una dintre atracțiile cele mai spectaculoase. Aici veți putea admira cursul unui rău a cărui cădere de la o înălțime de 9 metri vă va impresiona cu siguranță.

Puntea suspinelor

Demult, pe aici trecea vechiul drum al căruțelor care mergeau la moară, o parte din temelia lui se mai poate vedea pe malul înalt al cascadei. În partea vestică a podului se află toate construcțiile de locuit din complex, bucătăria, sala de mese, morile de odinioară transformate în vile, Aleea secolelor, Vila „Cuibul liniștit”.

În partea estică se găsesc grădinile, Nimfeumul și Capela Stella Maris.

Silueta micului pod de piatră desparte și leagă două lumi: una care dă liniștea trupului, cealaltă care încarcă sufletul și inima. Cele două lumi se regăsesc destul de des în viață, dar trecerea de la una la alta nu e atât de ușoară. Poate de aceea podul este numit Puntea suspinelor. Există și o superstiție, cum că dacă îți pui o dorință și treci puntea cu ochii închiși, ea ți se va îndeplini.

Vila Moara, Vila de oaspeți, Pivnița regală de vinuri

Atunci când arhitecții au început construcția castelului, Regina a insistat ca clădirile deja existente să fie păstrate și integrate în soluția arhitecturală finală. Este cazul și celor trei mori transformate în clădiri de locuit, restaurant și pivniță de vinuri. Din aceste vile se aude atât cântecul cascadei, cât și zbuciumul valurilor mării.

Vila „Săgeata albastră” (Vila Prințului Nicolae)

Situată în punctul cel mai înalt al complexului, Vila „Săgeata albastră” domină împejurimile. De la ferestrele de la etaj se deschid priveliști în toate direcțiile… spre terasele cu cruci de piatră, către intrarea pe domeniu… De aici, Prințul Nicolae admira marea în toată splendoarea ei. Aici a fost surginuit Prințul de către fratele său mai mare, Regele Carol II, care era nemulțumit de popularitatea de care se bucura Nicolae.

Acum în vilă sunt amenajate un apartament VIP cu bucătărie și o cameră dublă pentru turiști. În aceeași clădire se afla Crama Reginei. La etajul întâi se găsește o Galerie de artă.

Capela „Stella Maris”

În 1933 când își întocmește testamentul, Regina Maria cere ca după moartea sa inima să îi fie depusă în micuța capelă pe care o construise pe malul mării: Stella Maris, iar corpul să îi fie îngropat la Curtea de Argeș, alături de ceilalți membri ai Familiei Regale.

Caseta de aur cu inima Reginei a stat la Balcic numai doi ani, în toamna anului 1940 – după cedarea Cadrilaterului către Bulgaria – fiind mutată la Bran. În prezent, ea se găsește în Tezaurul Muzeului Național de Istorie al României.

Din păcate, când am ajuns noi, capela era închisă și nu am putut admira picturile, iconostasul și tronul sculptat în lemn al Reginei, ambele datând din 1721 și aduse de Maria din Cipru.

GRĂDINILE BALCICULUI

Grădinile Balcicului sunt și ele adevărate opere de artă. Au fost proiectate de celebrul peisagist elvețian Jules Jannin, care lucrase și pentru Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, străbunicul Reginei Maria.

Amenajată pe aproximativ 16 hectare, grădina este dispusă pe un deal abrupt ce coboară în șase terase spre mare, reprezentând una pentru fiecare dintre copiii reginei.

Regina Maria era pasionată de flori și a reușit să creeze aici o adevărată grădină botanică, cu 3000 de specii de plante, unele rare, dar și cu peste 250 de specii de cactuși, care au transformat locul într-unul unic în Europa Centrală și de Est.

Domeniul castelului are 12 grădini ce sunt create nu doar pentru frumusețe, fiecare aranjament și fiecare plantă reprezintă un simbol. Se remarcă labirintul cretan, cu materialele de construcție aduse chiar din Insula Creta. Sau Grădina Divină, cu alei pavate cu piatra adusă din Maroc.

Grădina magnoliilor „Vălul albastru”

Acest parc ca un basm este construit pe de-a lungul celei mai joase terase a plajei. Pe atunci marea ajungea până la zidul parcului. Grădina este exact la baza pantei unde se găsește Vila Prințului Nicolae. Aici a fost amenajata și o cascadă artificială prin căderea apei pe mai multe niveluri, apele fiind apoi deversate într-un bazin.

Cea mai mare parte a bogăției verzi este adusă de diverse specii de magnolii. Magnolia este simbolul longevității. Sub coroanele lor, se găsește terasa cu două tronuri de piatră și o mică fântână făcută parcă într-o peșteră magică.

Templul apei – Grădina Nimfeum

Apele repezi și grăbite se adună și trec prin zidul gros al tempului apei. Trei șuvoaie de apă se scurg în bazinul adânc de piatră al cișmelei, care se află în acest loc din 1863. În oglinda apei de la Nimfeum se reflectă cerul, iar noaptea stelele și lună. În acest loc, regina Maria obișnuia să-și sărbătorească zilele onomastice și de naștere.

Lângă se găsește Aleea cu crini regali, de unde se pătrunde apoi în Grădina Ghetsemani. Aceasta se găsește în partea cea mai estică a domeniului, iar arhitecților le-a trebuit trei ani să o termine. În Grădina Ghetsemani cresc soiuri rare de copaci și tufe.

Cândva, de o parte și de alta a aleii lungi pietruite înfloreau mii de lalele olandeze, dintre cele mai rare din lume – cele negre.

De aici, drumul duce către Capela Stella Maris.

Grădina „Curtea englezească”

În partea opusă a Grădinii magnoliilor, Regina Maria a vrut să creeze un loc care să-i amintească de locurile natale. Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha a fost o prințesă britanică. Ea s-a născut în Anglia în anul 1875, fiind fața lui Alfred, duce de Edinbourgh (cel de-al doilea fiu al reginei Victoria) și a Mariei Alexandrovna Romanova (fiica Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei).

Aleea vinului

Aleea vinului este o locație în care împătimiții vinului pot degusta diverse soiuri de vin, aici afladu-se o adevărată colecție de vinuri. Aleea duce chiar către reședința regală.

Când Regina Maria a venit pentru prima dată pe aceste meleaguri, majoritatea terenurilor erau cultivate cu viță de vie. Mai târziu, după ce a construit castelul, viței de vie i s-a stabilit un loc de cinste.

Via ocupa un loc aparte în cultura tracilor, strămoșii românilor și bulgarilor. Tracii considerau că vinul este însuși Zeul Dionis care intră în om. În două locuri de pe peretele de piatră, de lângă castel, sunt construite ture de piatră tracice, cu capete de bivoli – simbolul lui Dionis.

Se spune că pe aceste meleaguri, marea a aruncat pe țărm statuia Zeului Dionis, de aceea numele antic al Balcicului a fost Dionisopolis.

Tronul reginei Maria

Înainte de a se ajunge la castel, se zărește Tronul Reginei. Tronul din marmură a aparținut unui patrician roman și a fost adus de Maria de la Florența. Este unul dintre locurile preferate în care regina prefera să petrecă timpul, de aici putând fi văzută marea în toată splendoarea.

În acest colț de grădină se simte parcă o tristețe ce te apasă. Pare că tronul își așteaptă și acum propria regina.

POVESTE DE DRAGOSTE

În spatele coroanei strălucitoare, Maria a fost o femeie care a iubit și a suferit. A fost o femeie extrem de frumoasă, considerată cel mai frumos cap încoronat al Europei de la vremea respectivă.

Pescarii bătrâni spun câte o poveste de dragoste a Reginei Maria. Îi plăceau bărbații frumoși, mai ales cei îmbrăcați în uniformă. Se spune că totul ar fi început într-o toamnă. Dintr-un înalt ordin, cât timp Maria se afla în castelul ei de la Balcic, un vas al Marinei Regale trebuia să stea de veghe nu departe de țărm. La o anumită oră, o șalupă era trimisă la țărm pentru a o aduce pe Majestatea-Sa pe vas. Un comandor, un zâmbet și iubirea s-a stins, la fel de lin ca unduirea marii spre Balcic.

Alții spun că Balcicul era locul unde se iubea cu un pasă sau vizir turc… alții spun sultan… Sau poate niciunul. Nu se știe care este adevărul. Misterele Balcicului vor pune mereu la încercare imaginația vizitatorilor. Indiferent care este adevărul, Maria va rămâne cea mai iubită dintre reginele României.

DE ȚINUT MINTE

Și pentru că azi este o zi specială, nu pot să închei fără să amintesc cuvintele Reginei Maria:

„Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și a durerilor mele, frumoasă țară care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit s-o văd împlinită.

 Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută”

• articolul a fost preluat de pe vechiul meu blog