„…Am scris lung, pentru că n-am avut timp să scriu scurt. Dar ce am scris, şi cum am scris, am scris…”

Ion Creangă

Una dintre cărţile copilăriei noastre este „Amintiri din copilărie” a lui Ion Creangă. Câţi nu-şi amintesc secvenţe cu Nică cel neastâmpărat? Câţi nu i-au imitat măcar odată năzdrăvăniile şi câţi au asemănat casa bunicilor cu bojdeuca lui Creangă? Dar câţi au vizitat locurile poveştilor lui Creangă?

Bojdeuca din Țicău

În ultimul pelegrinaj prin Moldova am vizitat şi câteva case memoriale ale unor mari scriitori, poeţi şi compozitori. Astăzi am ales să vă readuc în memorie pe marele povestitor pentru că este o zi aniversară.

Bojdeuca din Țicău sau „Bojdeuca de căsuță” – cum îi spunea Ion Creangă împlinește azi 100 de ani. Este primul muzeu-casă memorială din România, înființat la 15 aprilie 1918.

Bojdeuca lui Ion Creangă este o casă din cartierul ieşean Ţicău, în care a locuit între anii 1872 și 1889 marele povestitor Ion Creangă. Pragul acestei case a fost trecut și de Mihai Eminescu, bun prieten al scriitorului, cel care despre care se spune că l-ar fi îndemnat pe Creangă să scrie geniala sa operă. Casa este înscrisă în Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi

Ion Creangă era recunoscut pentru faptul că la căsuța sa din Țicău avea aproape 30 de pisici şi fiecare purta câte un nume asociat unei persoane reale din viața sa. Spre exemplu, întotdeauna a avut o pisică pe nume Mărioara, ca și mătușa sa zgârcită din satul natal Humulești.

„Ia, am fost si eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci şi nici bogat până la patruzeci nu m-am facut. Dar şi sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul trecut şi ca de când sunt, niciodată n-am fost!”

Ion Creangă – Amintiri din copilărie

Bojdeuca din Humuleşti

Sunt câţiva scriitori în cinstea cărora au fost amenajate mai multe case memoriale în diverse localităţi din România. Sunt casele în care s-au născut sau case în care au locuit o perioadă. Este şi cazul lui Ion Creangă. Nu ştiu câte muzee îi sunt dedicate, eu am vizitat doar două dintre casele memoriale… adică bojdeuci, cum li se mai spune.

N-am înţeles niciodată de ce este numită aşa şi căsuţa din Ţicău, acolo unde scriitorul a trăit ultimii săi ani din viaţă şi nu casei unde s-a născut şi care a fost sursa inspiraţiei „Amintirilor din copilărie„. Pentru mine, bojdeuca lui Creangă va fi mereu casa natală din Humuleşti.

“Nu ştiu alţi cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”

Ion Creangă – Amintiri din copilărie

Casa natală a lui Creangă se găseşte în satul Humuleşti, în prezent suburbie a orașului Târgu Neamţ. Ea se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț, data construcţiei fiind 1833.

Casa-muzeu este situată pe strada Ion Creangă nr. 8. Este foarte uşor de găsit şi de recunoscut… Prima oară vă vor atrage atenţia numeroasele autoturisme şi autocare parcate pe stradă… apoi veţi zări gardul de nuiele împletite, care împrejmuieşte casa. Dincolo de porţile înalte din lemn, specifice zonei, se zăreşte bojdeuca lui Creangă. Scriitorul a locuit aici permanent de la naștere până în 1846, apoi cu întreruperi până în 1855. Casa fost locuită până în 1959 de descendenții familiei Creangă, fiind restaurată în 1937 prin grija lui Nicolae Iorga.

Casa este construită din bârne de lemn, cu acoperiș din șindrilă şi este formată din două încăperi micuțe și o tindă. În prima încăpere, care este cea mai mare, fiind şi camera în care locuia familia, se află covata pentru copilul mic, hainele de sărbătoare așezate pe culmi și lada de zestre a mamei Smaranda. În dreapta de cum intrăm se observă lavița în jurul căreia avea loc iarna șezătoarea. În mijloc sunt așezate pentru a putea fi văzute, uneltele de țesut ale mamei, iar pe o măsuță se pot vedea ceaslovul (prima carte după care a învățat să citească) și bustul scriitorului. Nu lipseşte nici cuptorul unde sunt atârnaţi motoceii făcuţi de mama lui Nică, „de crăpau mâţele jucându-se cu ei”.

De cum pătrunzi în cameră, te învăluie o lumină caldă, iar vocea blândă a muzeografului te fac să uiţi de lumea ce te înconjoară şi să te simţi parte din lumea lui Nică. Eşti ca un observator aşezat într-un colţ, ce priveşte scenele din „Amintirile din copilărie”. Ţi-e teamă că dacă întinzi mâna să atingi ceva, totul se destramă. E o senzaţie de linişte interioară şi n-ai mai vrea să pleci de acolo. Te întrebi: „Oare dacă ating cotoceii, vor apărea pisicile şi va reînvia totul în jur?„.

În cealaltă încăpere se găseşte o valoroasă expoziție permanentă ce cuprinde documente de arhivă, scrisori, cărți poștale cu autograf, fotocopii ale manuscriselor, fotografii și 14 lucrări de grafică.

În tindă se montate multe panouri cu date despre scriitor, iar în camera următoare, adică în cămară, se afla intrarea în pod unde Nică a ascuns pupăza din tei. De jur-împrejurul casei sunt zeci de ghivece cu muşcate. Sunt ca nişte pete de culoare ce întinează albul imaculat al zidurilor.

După ce ieşiţi din casă, luaţi-o la dreapta şi priviţi cu atenţie peste gardul de nuiele…îl veţi vedea pe Nică, întors de la scăldat gol-puşcă, pentru că mămuca l-a pedepsit.

Într-o altă căsuţă este amenajat un interior de bucătărie ţărănească, o odaie cu unelte pentru ţesut… că doar există povestea „Inul şi cămeşa„.

Parcul tematic „Poveştile lui Creangă”

Alături de bojdeucă a fost amenajat un parc tematic, dedicat poveştilor create de Creangă. Surprinzător, preţul biletului de intrare este doar 3 lei, comparativ cu 10 lei cât se plăteşte pentru vizitarea casei memoriale. Parcul tematic este mult mai bogat în obiecte tradiţionale – costume populare, unelte agricole, ustensile pentru ţesut, fierărit etc. – şi scene desprinse parcă din poveştile lui Creangă.

Copil sau bătrân, nu se poate să nu fi fascinat de această lume a poveştilor recreată atât de bine, să nu intri parcă direct în scenă… Aici e capra cu trei iezi, dincolo e tuşa Mărioara… mai încolo casa lui moş Chiorpec ciubotarul… într-o parte Ursul păcălit de vulpe sau Pupăza din tei… şi tot aşa…