Încerc, în sfârşit, să îmi adun gândurile şi să aştern „pe hârtie” aventurile călătoriei mele în Coreea de Sud. Voi încerca să vă împărtăşesc cât mai multe din această experienţă şi sper să vă furnizez informaţii ce vă pot fi folositoare dacă vă decideţi să vizitaţi Coreea. Înainte de plecare, eu am căutat foarte multe asemenea informaţii pe internet, mi-am făcut o listă cu locuri de vizitat şi am listat diferite hărţi, în încercarea de a întocmi trasee. Dar realitatea din teren e puţin diferită, să nu înţelegeţi în sens negativ. Pur şi simplu, într-o zi nu poţi să vizitezi exact ce ţi-ai propus pentru că mai depinzi şi de vreme şi de programul de vizitare al diferitelor situri.

10 mai, ora 13.00 – Bucureşti

Am ajuns pe Aeroportul Otopeni cu trei ore înainte de decolarea avionului din cauza nebuniei de după finala Cupei Campionilor la fotbal… Tot aeroportul era rosu si verde din cauza suporterilor spanioli…

La ora 15.55, la bordul unui avion Boeing 737-300 al companiei Tarom, am pornit către Frankfurt.

 

Ora 17.35 – Aeroportul Frankfurt (Germania)

După 2 ore şi 40 de minute am ajuns în Germania. Aveam la dispoziţie două ore pentru schimb… să iau locul pentru avionul de Coreea şi să fac check-in-ul. Dar a fost timp suficient, deşi aeroportul din Frankfurt este imens… trebuie să mergi cu un tren pentru a ajunge de la un terminal la altul.

Aici mă aştepta o surpriză: aveam să zbor cu cel mai mare avion de pasageri care există, un Airbus Industrie A380-800, care e pe două nivele şi se află în dotarea Korean Air. Avionul are o capacitate de 525 de pasageri, împărţiţi în trei clase.

Am fost curioasă să aflu câteva detalii tehnice:

• Lungime: 73 m
• Anvergură aripi: 79,8 m
• Înălțime: 24,1 m
• Lățime fuselaj: 7,14 m
• Lățime cabină (etaj inferior): 6,60 m
• Lățime cabină (etaj superior): 5,94 m
• Suprafață aripi: 845 m²
• Masă proprie (gol): 276.800 kg
• Masă maximă autorizată la decolare: 560.000 kg
• Încărcătură maximă: 90.800 kg
• Autonomie zbor: 15.200 km (8.200 mile nautice)
• Altitudine maximă (plafon de serviciu): 13.115 m
• Capacitate maximă combustibil: 310.000 l
• 4 motoare

Interiorul diferă de la o clasă la alta.

Din clipa în care am păşit la bordul lui, deja am simţit că sunt în Coreea. Cred că 90% dintre pasageri erau coreeni. Deşi zborul durează 10 ore şi 20 de minute (8550 km), este confortabil. Stewardesele sunt foarte atente şi amabile, iar condiţiile de zbor sunt foarte bune.

PONT !

Cei cu care am mai vorbit şi au zburat către Asia (nu neapărat Coreea) au spus că ideal este să alegeţi companiile Korean Air şi Air France, dar şi Tarom. Au cele mai bune servicii şi sunt cele mai confortabile. Unii aleg Turkish Airlines. Dacă aveţi bagaj mult, este avantajos să alegeţi turcii pentru că e compania care acceptă 40 de kg bagaj de cală. În rest bagajul de cală este 20 de kg, iar cel de mână max. 12 kg. Bagajul de cală îl ridicaţi direct la destinaţie, adică în Coreea.

De asemenea, în alegerea zborurilor, în afară de preţ, trebuie să ţineţi cont şi de numărul de escale şi de durata lor. Ideal este să alegeţi maxim o escală, iar durata ei să fie de 2-3 ore. În felul acesta aveţi o marjă în cazul în care avionul are întârziere şi nici nu trebuie să alergaţi prin aeroport, de la un terminal la altul. Eu nu am avut niciun minut întârziere, dar cei care au zburat cu Turkish Airlines, au aterizat la Istambul cu vreo 40 de minute întârziere, iar la Seul cu o oră.

Dacă staţi prea mult în aeroport, riscaţi să vă plictisiţi pentru că, în general, acestea se găsesc la mare distanţă de oraş şi nu aveţi timp să vizitaţi împrejurimile.

În timpul zborului se servesc trei mese, una până la escală şi două ulterior.

Vineri, 11 mai, ora 13.05 – Aeroportul Incheon (Coreea de Sud):

Bun găsit, Coreea! De cum am ajuns, m-au întâmpinat imaginile celor mai reprezentative atracţii turistice din Coreea.

Când te vezi acolo, nu ştii ce să faci mai întâi: să priveşti în jurul tău curios, să faci fotografii sau să te grăbeşti spre bagaje. Dar e timp pentru toate.

Înainte de a ajunge să ridic bagajele, am trecut de punctul de control, acolo unde am primit şi viza de intrare în Coreea. Pasagerii intră pe porţi diferite: coreeni şi străini.

Ca turist, nu e nevoie de viză de la ambasadă, ci se pune în aeroport. Viza turistică e valabilă 90 de zile.

După ce vă ridicaţi bagajul, căutaţi biroul de informare turistică. Acolo veţi primi foarte multe materiale informative: hărţi, broşuri, pliante etc.

Eu m-am îndreptat către un oficiu bancar pentru a schimba banii. Sunt foarte multe, iar diferenţa de curs este infimă. Se primesc şi euro şi dolari, dar puţin mai bun este schimbul la dolari. 1 USD = aprox 1.100 woni. Este mai uşor să schimbaţi banii în aeroport pentru că în oraş e posibil să nu reuşiţi. Dacă vă rămân woni, la plecarea spre casă, schimbaţi înapoi în valută.

Un alt punct important pe care voiam să-l rezolv urgent era închirierea unui telefon. Niciunul dintre cele două telefoane ale mele nu a funcţionat acolo, deşi aveam roaming. În Coreea există un alt sistem de telefonie CDMA, nu GSM, deci dacă vreţi să nu vă simţişi rupţi de lume, trebuie să închiriaţi un telefon. Costă 3.000 de woni pe zi închirierea, plus costul convorbirilor. Totul se plăteşte la plecarea din Coreea, atunci când predaţi telefonul. Dar la închiriere se opreşte o garanţie… de preferat să folosiţi un card de lei sau valută pentru a nu plăti cash 300.000 de woni.

Cele mai renumite companii de acolo sunt SK Telecom şi Olleh. Eu am ales SK telecom şi pentru 18 zile de închiriere plus convorbirile cu România şi foarte multe apeluri şi SMS-uri în Coreea am plătit 100.000 woni (mai puţin de 100 de dolari).

Trebuie să vă spn că am avut un cupon de discount 50% pentru închiriere, pe care l-am obţinut de pe site-ul visitkorea.or.kr., adică am plătit doar 1.500 woni pe zi închirierea. Organizaţia de Turism a Coreei derulează un amplu program de promovare a ţării şi de atragere a turiştilor străini, „Korea be insipred”, în perioada 2010-2012. Pe acest site am găsit foarte multe informaţii utile cu care am plecat „înarmată” de acasă.

Tot pe visitkorea, am descoperit un card de călătorie „KoreaPass”, folosit pentru cumpărături şi transport. În Seul, pentru transport (şi mai ales pentru metrou) este nevoie să ai un card pentru că nu se cumpără bilete şi nici cartele ca la Bucureşti. Dar vă voi povesti mai târziu despre acest sistem. KoreaPass l-am luat tot din aeroport, de la ghişeul Korail (Compania Naţională de Transport). Cardul a fost gratuit, dar a trebuit alimentat cu minim 50.000 de woni, o parte din ei fiind pentru transport, altă parte pentru cumpărături. Acesta este reîncărcabil. Dacă vreţi să puneţi mai mulţi bani pe el pentru cumpărături este foarte bine, în felul acesta nu mai sunteţi nevoiţi să purtaţi mulţi bani cash la voi. Oricum, se poate plăti cu cardul la orice tonetă. Cum şi unde folosiţi acest card aflaţi din broşura pe care o primiţi odată cu el.

La început te simţi pierdut în acea lume complet nouă. Acesta era prima mea vizită în Asia. Dar înarmată cu harta Seulului, a metroului, cu telefonul şi cardul de călătorie, eram mult mai liniştită şi încrezătoare să-mi încep aventura.

Aveam de aşteptat două ore până sosea şi avionul Nicoletei, aşa că am pornit să explorez aeroportul.

Aeroportul Internaţional Incheon este cel mai mare aeroport din Coreea de Sud, este principalul aeroport care deserveşte capitala Seul, şi unul dintre cele mai mari şi mai aglomerate aeroporturi în lume. Situat la 48 km vest de Seul, Incheon serveşte ca un hub pentru transportul aerian internaţional civil şi al traficului de marfă din Asia de Est. Se spune că este cel mai mare aeroport civil din Asia. Capacitatea anuală este de 410.000 de zboruri, cu 44 de milioane de pasageri.

Aeroportul are 136 de porţi de îmbarcare în total, dintre care 100 în terminalul principal şi 36 în Concourse A.

Aeroportul Incheon se găseşte pe o bucată de teren artificial creată, între insulele Yeongjong şi Yongyu. Cele două insule au fost iniţial separate de o porţiune de mare mai puţin adâncă. Zona dintre cele două insule a fost recuperată pentru proiectul de construcţie, conectând în mod eficient Yeongjong şi Yongyu. Zona recuperată, precum şi cele două insule sunt toate parte din Jung-gu, un cartier al Incheonului.

Incheon a primit 7 ani consecutivi (2005-2011) premiul „Best Airport Worldwide (Cel mai bun aeroport din lume)” şi „Best in Service Award in Class „,pentru calitatea serviciilor oferite. Aici găsiţi de la serviciile standard oferite în orice aeroport internaţional, până la SPA, cursuri de golf, un casino, o platformă de observare pentru decolarea şi aterizarea avioanelor, un Muzeu de cultură coreeană şi o zonă de experienţă culturală coreeană. În muzeu se găsesc o serie de relicve din cei 5.000 de ani de istorie, oferind astfel vizitatorilor oportunitatea de a experimenta cultura şi istoria coreeană, într-o singură locaţie.

Atracţia, în special pentru turiştii străini, o reprezintă zona de experienţă culturală. Aici, vizitatorii pot afla cum să facă obiecte tradiţionale, cum ar fi evantaie sau „pungi norocoase”, de la rezidenţi ai Korea Cultural Heritage Foundation. Acolo se desfăşoară şi spectacole de dansuri tradiţionale, inclusiv cu măşti, şi recitaluri de muzică cu instrumente tradiţionale.

În tot aeroportul, la fiecare pas vezi aranjamente florale, încât te crezi într-o adevărată grădină botanică. Cred că nu mai este nevoie să amintesc de curăţenie, pentru că sigur se observă din fotografii. Este o curăţeni lună!

Aeroportul Internaţional Incheon este conectat de Seul prin linia express, o parte din aceasta traversând Podul Yeongjong. Linia express, de asemenea, face legătura şi cu Aeroportul Internaţional Gimpo, pentru a oferi conexiuni între zborurile interne şi traficul aerian internaţional.

Călătorii pot alege între serviciul de mare viteză AREX (sau stilizat A’REX) şi trenul obişnuit. AREX are staţii doar în Incheon şi Seul, şi parcurge distanţa în 43 de minute, dar plecările sunt la fiecare jumătate de oră. Trenurile AREX poate atinge viteze până la 120 km/h, aproape de două ori mai rapid decât un tren obişnuit de metrou.

Trenul obişnuit, un fel de metrou de suprafaţă, ajunge în Seul, în staţia Seoul Station, în 53 de minute, dar are un orar de plecare frecvent, la fiecare şase minute. Multe dintre staţiile de-a lungul liniei AREX oferă conexiuni între Incheon şi reţeaua de metrou din Seul. Despre metrou vă voi povesti mai multe cu altă ocazie.

Eu am ales să folosesc trenul până la Aeroportul Gimpo, pentru ca de acolo să merg cu metroul până la destinaţie (în centru oraşului). Drumul a costat 4.500 woni.

Aeroportul este deservit de autobuze frecvente care vin şi pleacă din şi spre toate regiunile Coreei de Sud, precum şi prin serviciul de bac dintre Yeongjong şi Incheon. Există şi limuzinele de aeroport care operează de la Seul la Incheon. Evident, nu lipsesc nici autobuzele care circulă în interiorul şi în afara Seulului.

Reţeaua de autobuze este extinsă, existând patru categorii: roşii, verzi, albastre şi galbene. Cu acestea este mai greu să vă descurcaţi dacă nu citiţi alfabetul hangul, deoarece totul, inclusiv traseul, este scris în coreeană. În plus, trebuie să ştiţi mereu din ce zonă vine (prima cifră) şi în ce zonă merge (a doua cifră), iar ultima sau ultimele două cifre indică traseul de deplasare. De aceea eu le-am evitat dacă nu eram însoţită de cineva din Seul. Autobuzele circulă de la 4.40 dimineaţa până la ora 1.00 noaptea. Există autobuze urbane albastre, verzi şi galbene. Cele verzi sunt private şi circulă într-un anumit cartier, iar cele galbene sunt doar pentru centru, fiind mai de folos pentru obiectivele turistice şi zonele de shopping. Autobuzele roşii sunt interurbane. Ele sunt comode şi de mare viteză, şi leagă capitala de zonele învecinate precum Incheon, Suwon, Ilsan, etc. Autobuzele mai mici, cu rute mai scurte, leagă diverse zone rezidenţiale ale oraşului. Dacă nu aveţi card de transport puteţi cumpăra bilet din autobuz. Preţul acestuia este – până la 10 km – 1.000 won cash sau 900 won cu card de transport. Pentru fiecare kilometru în plus se adaugă 100 de woni.

Puteţi opta şi pentru serviciul de taxi. Acestea au trei culori distincte: alb (argintiu sau galben) şi negru, şi portocaliu.

„Taxiurile normale” (일반 택시; ilban taeksi) sunt colorate în alb sau galben cu un plastic colorat pe care scrie „taxi”, amplasat în partea de sus a maşinii. „Deluxe taxi” (모범 택시; mobeom taeksi) sunt de culoare neagră cu dungi aurii, cu un plastic galben „taxi” pe acoperiş şi sunt mult mai scumpe decât cele obişnuite. De asemenea, sunt disponibile „International Taxi” (국제 택시; taxi gukjae), care au scris pe o parte a maşinii „International Taxi„. Taxiurile internaţionale sunt rare în Seul. Acestea sunt de culoare portocalie. Serviciul internaţional de taxiuri dispunde de şoferi vorbitori de engleză, japoneză şi chineză. O cursă cu un taxi obişnuit, de la aeroport în centrul oraşului, costă între 60.000-100.000 won.

 

– va continua –