Pe drumul național ce leagă Corabia de Râmnicu Vâlcea, vechiul drum roman, la 69 km sud de Rm. Vâlcea se găsește comuna Strejești (județul Olt) . Numele localității este strâns legat de cel al Buzeștilor. Și cine n-a auzit despre familia Buzescu, despre Frații Buzești: Radu, Preda și Stroe, bravii slujitori ai domnului Mihai Viteazul? În comuna Strejești se găsesc multe vestigii ale acestei renumite familii, dar prea puțini știu câte ceva și mult mai puțini fac ceva pentru a păstra moștenirea lăsată de Buzești.

Conacul Buzescu

În centrul comunei Strejești, peste drum de Primărie se găsește un conac ce aduce aminte de culele oltenești. Oamenii trec pe lângă el fără să-i dea prea mare atenție. Doar o plăcuță informativă ne ”spune” că acesta este Conacul Buzescu, monument istoric construit în anul 1733. Din informațiile de pe internet am aflat că acolo ar fi un fel de casă memorială a Buzeștilor. Primăria susține că în clădire este Biblioteca comunală. Eu nu prea cred nici una, nici alta. De câte ori am trecut pe acolo (și credeți-mă că se întâmplă destul de des), am văzut porțile închise și ușile ferecate. Pare că n-a mai trecut nimeni de mult pe acolo. Să nu mai amintesc de faptul că în curte sunt depozitate containere de gunoi. 

Buzeștii

Ilustră și veche familie, a cărei origine se leagă de Basarabi, înainte de secolul XV, în care sunt cunoscuți. Încă de pe atunci erea în mare splendoare și cu mare trecere la domni, cu care se înrudeau ca Basarabi.

(Familii boeresti române – Octav George Lecca)

Sunt destine istorice strâns împletite prin legături politice, militare şi de rudenie cu voievodul întregitor Mihai Viteazul. Pentru faptele lor de vitejie au fost răsplătiți de domnitor cu moșii întinse, printre care și cea de la Strejești. De altfel, mama fraților Buzești, Maria, își avea originile la mică distanță, în Stăneştii Vâlcii. În ctitoria lor de acolo este înmormântat Stroe Buzescu. Buzeștii din Strejești sunt urmașii lui Radu, cel mai mare dintre cei trei frați.

RADU, Marele Clucer BUZESCU, fost mare spatar, cel mai vestit dintre frați, erea din cel mai  de frunte dintre boeri, 
prea bogat, pentru că moștenise mai a treia parte din Valachia.

(Familii boeresti române – Octav George Lecca)

Conacul din Strejeștii de Jos a fost construit de Constantin I Buzescu care a avut doi fii: Ilie și Nicolae. Tot el, în 1733, a ridicat împreună cu soția sa, Maria, și Biserica Sf Treime, aflată la mică distanță de conac. În același an a și murit.

Ultimul Buzescu care a locuit în casa de la Strejeştii de Jos a fost căminarul Constantin III Buzescu (probabil nepotul lui Ilie Buzescu), care 100 de ani mai târziu, în 1818, a zidit biserica din celălalt sat, Strejeștii de Sus, cu hramul Sfinții Voievozi.

Biserica Sf. Treime

A fost ridicată în 1733 în satul Strejeștii de Jos în stilul tradițional, cu minunate elemente arhitecturale şi decorative preluate din stilul brâncovenesc. Biserica s-a surupat în 1802 și a fost renovată în 1804. Și în prezent se păstrează fresca originală.

Lăcașul de cult se află pe Lista de monumente istorice a județului Olt cu codul OT-II-m-B-09043 .

Ansamblul Bisericii „Sf. Voievozi”

Constantin III Buzescu, ultimuI din această familie, a murit în anul 1833, mormântul său aflându-se în partea de Miazăzi a pronaosului din Biserica Sfinții Voievozi. Pe lespedea de piatră se citește:

Buzescu, ce din vechime
Pentru țară s-au jerfit,
S-au sfârșit acum prin mine
Precum domnul a voit…. etc.

Smeritul Const. Buzescu, sfârșitul neamului său (1881 Ianuar.).

Construită la Strejeștii de Sus, biserica, cu decorații în stucatură are 21 m lungime şi 10 m lăţime, și este în formă de corabie. Acest locaş a fost zidit în anul 1818 şi s-a târnosit în anul 1820 după cum se poate vedea dintr-o inscripţie lăsată de Constantin Buzescu pe un octoih mare.
Biserica a fost acoperită la început cu scândură de stejar, la anul 1870 s-a acoperit cu fier de către fiica lui Constantin Buzescu, Ileana Darvari, în 1909 s-a reînnoit acoperişul de locuitorii satului, iar în anul 1941 a fost înlocuit din nou de către doamna Natalia Darvari, strănepoata lui Constantin Buzescu.
Nu se ştie dacă pictura în stil bizantin a mai fost renovată până în anul 1909, când a fost spălată și reparată pe alocuri. Pictura a fost din nou spălată în anul 1945 de Petru Lişteavă şi V. Dumitrescu.

Odată cu biserica s-a construit și Turnul clopotniță, frumos decorat, în același stil cu biserica. Clopotniţa este impunătoare, cu zidul gros de 1 m, lungime de 8 m , lăţime de 7 m și înălţime de 12 m.

Ansamblul este întregit de ”zidul de incintă”, așa cu apare pe Lista de monumente istorice, la nr. OT-II-a-B-09045. Daca vreodată a existat un zid de piatră ce înconjura curtea bisericii, nu știu. Acum se mai păstrează doar poarta masivă de intrare, construită din cărămidă.

Mormintele familiei

Ultimul dintre Buzeștii s-a însurat cu Ecaterina Vlădăianu și împreună au avut două fiice: Aristia, căsătorită cu Șerban Grădișteanu, și Elena, căsătorită cu Mihail Darvaris, fiul doctorului Constantin Darvaris, venit în ţară pe la începutul secolului al XIX-lea şi având însărcinări în vremea ciumei lui Caragea. Moșia de la Strejești a rămas Elenei Darvaris, care este înmormântată acolo împreună cu doi copii ai ei, Alexandru şi Constantin Darvaris.

De cum intri în curtea bisericii, în partea stângă sunt cele trei morminte, al Elenei Darvari, fiica lui C. Buzescu şi a celor doi fii ai săi.

Spun bătrânii, că în tot timpul vieţii sale, cucoana Ileana, cum i se spunea, n-a lipsit de la biserică, fiind foarte evlavioasă, iar pentru săraci şi orfani a fost o adevărată mamă.

Monografia comunei Strejești

Mormintele sunt îngrijite, poate de moștenitori, poate de puținii săteni care își mai amintesc de boierii Darvaris.

Conacul Buzescu-Darvaris

În urmă cu aproape 200 de ani, în vecinătatea Bisericii Sfinții Voievozi, se înălța semeț un conac. Era așezat pe o culme de deal, ca boierul să poată cuprinde cu privirea întreaga moșie. Se pare că acesta a fost ridicat în două etape: parterul datează din Evul Mediu, fiind punct de aprobare şi reşedinţă de vânătoare domnească, iar etajul, construit prin secolul XIX în stil brâncovenesc. Cel mai probabil, etajul a fost construit de Elena și Mihail Darvaris sau, poate chiar de ultimul Buzescu. Prin aşezare şi stil, este un unicat în zonă.

Conacul, unde poposeau deseori Elena și Mihail Darvari, a ajuns la descendenții familiei, care locuiesc aici până in 1948. În timpul comunismului, Conacul a fost mai întâi sediu al CAP-ului, apoi grădiniță.

În 2000 Conacul era încă întreg. În 2011 a început declinul odată cu retrocedarea clădirilor împreună cu 9 hectare de teren doamnei Ilinca Manu, una dintre descendentele familiei. De atunci, hoții au furat tot ce se putea din conac. Apoi, la starea în care se află astăzi a mai contribuit și vremea: vântul și ploile au desăvârșit opera hoților. Ruinele lui rezistă cu încăpățânare, vrând să ne amintească de măreția vremurilor apuse și de micimea oamenilor din prezent.

Doamna Ilinca Manu a trăit un timp în Franța, unde a absolvit Facultatea de Drept și a lucrat acolo, dar nu s-a putut adapta și, în 1991, a revenit în țară. Ar fi dorit să restaureze Conacul și a făcut un proiect în acest sens, dar costurile prea mari au obligat-o să renunțe.

Bucăți de zid și ornamente ce împodobeau odată zidurile conacului zac acum printre gunoaie. Martore la pieirea bucată cu bucată a Conacului Buzescu-Darvari sunt doar câteva animale ce pasc pe pășunea unde, de mult, erau grădinile boierilor.

Și peste toate s-a așternut uitarea… cea mai blândă metodă de distrugere aflată la îndemâna noastră.